Vocea lui Ion Iliescu umbrește, ca un cozoroc de ilegalist, obrazul întregului partid. E o umbră mănoasă, sub care da, e adevărat, se coc furuncule socialiste, dar și dospește noua vitalitate a stîngii.
Ion Iliescu e marca fondatoare a PSD, patul germinativ din care și-au ițit căpșorul nu doar marii infractori ai partidului, ci și lunga ședere la butoane a unei generații de nevolnici. Fără Ion Iliescu cel neocomunist, mulți dintre bogații partidului săracilor ar fi tras de chenzină și de lichidare ca de emisferele din Magdeburg. Cine știe? Poate că Miron Mitrea ar fi fost azi șofer de TIR, poate că Năstase ar fi ținut o rubrică în Elle, poate că Viorel Hrebenciuc ar fi fost liber sau poate că Victor Ponta ar fi fost procuror la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Făurei.
Destinul unor oameni de rînd a fost curbat în sus de zîmbetul harnic al Bunicuței, care a tras după ea, două decenii, un partid de șterși puși pe căpătuială. Farmecul popular al „cîrpei kaghebiste” a ținut ani la rînd bugetul și instituțiile României la cheremul acelora care azi alcătuiesc nobilimea proletariatului.
Ce-ar fi fost ei dacă n-ar fi fost el? Cu crimele lui presupuse, cu mineriadele lui, cu democrația lui originală purtînd pe guler urme de ruj bolșevic, Ion Iliescu a fost cel care le-a așternut la picioare viitorul. Rolul lui e proporțional cu numărul morților de la Revoluție și a fost jucat, în ciuda bănuielilor, fără sufleur sovietic. Limba lui de lemn a alinat bătrîna generație de comuniști nevindecabili, speriați de noutatea anilor ’90, care acum dorm împăcați în paradisul lui Marx.
Din Ion Iliescu s-a născut o lume șchioapă, dar vie, care acum vrea să-l vomite, așa cum procedează un bețiv cu vinul care l-a făcut fericit.
Fiindcă veni vorba, și din Băsescu s-au născut ingrați. Un partid întreg, căruia el i-a făcut cu mîna de la perdeluță, s-a întrupat dintr-o respirație, cît ai sufla într-un etilotest. Traian Băsescu și-a creat de la zero corpul de sclavi. A adus la putere oameni care altminteri ar fi lustruit clanțe și ar fi ciocănit la uși. Acum, PDL nu mai există, dar oamenii care l-au compus încă își imaginează că ar fi putut ajunge de capul lor unde au ajuns. Te întîlnești cu ei pe stradă, în platouri de televiziune, și-i vezi etalîndu-și coada și penele de impostori, cu aerul că le-au crescut singure.
Ce-ar fi fost ei dacă n-ar fi fost Băsescu? Acesta e titlul coșmarului lor din fiecare noapte.
Iliescu și Băsescu au fost fabricanți de partide, industriași de destine politice, făuritori de prosperitate pentru tinichigiii și filozofii furtului de la stat. Pe umerii lor și-au construit vilele și căsuțele poștale o liotă de nimeni care azi mormăie în front. Cu sîngele lor, în care clocotesc metehnele Partidului Comunist și băuturile spirtoase, și-au potolit setea de parvenire democrații și social-democrații de azi.
Iliescu nu e un comunist oarecare. E maimuța comunistă din care se trag hominizii PSD. E părintele marxist al clanului de profitori. N-are copii? Ei, aș! Are nepoți. Nepoții lui sug toți la țîța partidului și sînt mai mulți decît își permite țara.
Ce mai încolo și încoace? La 84 de ani, Iliescu e Bunicuța eroină a partidului.