Cum stăteam noi înnămoliți într-o șleampătă dragoste de sine, cugetînd la firea blîndă a românilor care n-au atacat niciodată vreo țară străină, Klaus Iohannis luă la palme steagul britanic taman cînd o turmă de berbecuți de-ai noștri dat-au cu zgaibele în sus o fregata rusească în Bosfor. Așa ne-am amintit că și la asediul Vienei tot berbecul fu arma noastră secretă, pusă la dispoziția bașibuzucilor atît de domnitorul Țării Românești, cît și de cel al Moldovei, care practicau cu nesaț catering-ul contra Europei.
În cei cinci sute de ani de ajutorare reciprocă cu otomanii, noi n-am fost obligați să cumpărăm nici tunuri obosite din lemn de cireș, nici iatagane știrbe, ci dimpotrivă, în cadrul festivalului național „Turcul plătește”, furnizarăm cailor ovăz pentru pristolul de la Roma și seu pentru pilaful matinal al călăreților.
Firea noastră belicoasă se vădi totuși cînd le-am smuls fraților bulgari Caliacra și Durostorul, cînd ne-am deplasat, mai tîrziu, cu trupele la Budapesta într-o excursie de plăcere la un Bruderschaft împotriva lui Béla Kun și cînd, după Prut, ne-am dedulcit și la Nistru, de-am ajuns la cotul Donului fredonînd cînticelul acela optimist:
„Din pielea lui Molotov
Fac pingele la pantof
Și din pielea lui Stalin
Facem cizme la Berlin.”
Firesc ar fi fost ca, după izbînda oii din Bosfor, să ne întoarcem la sistemul nostru de apărare tradițional, nedetectat de radarele submarinelor nucleare rusești: înjurătura de mamă, praștia și ciomagul.
Din păcate, am ales să ne jucăm cu muscalii de-a rachetele de descurajare americănești pitite-n păpușoi, așa cum s-a jucat și Fidel Castro cu rachetele lui Hrușciov în tarlaua de trestie de zahăr. Și întocmai ca naș Iliescu, care acum douăzeci și cinci de ani acuza oarece dureri intercostale datorate sulei lui Coposu, lucru ce a înduioșat pînă la lacrimi electoratul mioritic care s-a bulucit la urne, și nășicul Vladimir Putin o să lăcrimeze că-l înțeapă rachetele Patriot în coastă, drept care moscoviții îl vor unge țar pînă la moarte, rugîndu-l să pună la cale o întîlnire între tătucul bombelor pravoslavnice și mămica bombelor prezbiteriene ale lui Donald Trump deasupra mănăstirilor din Moldova, ca să-și spele acești golani planetari șosetele în albastrul nostru de Voroneț.
Radem noi, radem, da’ purceaua-i moarta in cotet (sau intr-un club de fitze, tot aia e..)
Din nefericire asa am fost si vom fi, la mana puternicilor momentului.
Săru’mâna maestre, că bine le mai zici!