Ca într-o piesă proastă de Everac, mîngîi
cadavrul artei pure răpusă de convenții
și plînsă în culise ca dragostea dintîi
a unor dive pline de rîncede pretenții.
Și-n timp ce-actori tomnatici se scutură de vicii
pe care le adună cu mătura studenții,
în veșnic căutare de ponturi și servicii,
imaginare crînguri mahmure stau să verse
în poala primăverii recolta de lămîi
și gara ca o cloșcă rămasă fără pui
scurmă după chiștoace de lux printre traverse.