La șapteș’ cinci de ani în foi de viță
și-n sos de vin, gătit pe îndelete,
visez că plec din nou la grădiniță
lîngă liceul sanitar, de fete.
Și-n loc de ghiozdănel duc în spinare
un rucsac vechi și greu, umplut cu gioarse
și zac ca prostul pe la semafoare
și de pe jos adun chiștoace arse.
Și jubilez cînd cercetez prin parcuri
capacele de bere, aurite
și parcă-s o șaretă fără arcuri
mîncată de rugină și termite,
trasă prin cimitir de o mîrțoagă
ce paște iarbă grasă, pe-o alee
văd crucea fetei care mi-a fost dragă
și care s-a ascuns într-o femeie,
fără s-o mai găsesc însă vreodată,
domnule doctor, doamnă-nvățătoare,
de ce mă îngropați într-o prelată
că vreau s-o văd acuma cum apare?!