Narcisismul procurorului general al societății civile dădu în clocot și făcu bulbuci săptămîna trecută, cînd taica Lazăr, plin de candoare și răsfăț, ne-a demonstrat că n-a făcut-o pe mortul în păpușoi în Epoca de Aur, ci, dimpotrivă, a fost extrem de viu, debutînd cu calificativul „foarte bine” exact in orwellianul an 1984.
La ora aia, Miliția și Procuratura, ca două surori gemene, se închinau doar la mănăstirea Secu și un tînăr procuror nu se putea împăuna cu un asemenea calificativ decît dacă se căca în cutia milei, arestînd țărani ceapiști pentru port ilegal de știuleți în traistă sau executînd un interviu cu lampa în ochii obosiți ai profesoarei Doina Cornea.
Culmea e că Lazăr a continuat să fie fruntaș în producție an de an, foarte binele său strălucind la reverul răului general pînă în ’89.
Noi nu știm cîți oameni a îmbrîncit procurorul general în haznaua închisorilor comuniste, dar, amintindu-ne de celebra prăvălie cu haine vechi a lui Taica Lazăr din Lipscani, ne întrebăm cît de bine îi putea fi procurorului Lazăr în 1985, cînd prăvălia în care lucra făcea comerț cu hainele pătate de sînge ale inginerului Ursu.
3.900 de vizualizări
