Pentru mulți cetățeni cu studii nefalsificate, parada militară de 1 Decembrie a sărbătorit și înmormîntarea politică a ultimului ministru al Apărării, Ionuț Moșteanu, doborît de propria rafală de minciuni. Secerat înainte să-și fi atins pe deplin idealurile ariviste, Moșteanu lasă în urmă, totuși, o bună ocazie de a discuta despre școala politicienilor.
Ce e Bioterra? O fabrică de diplome, o tipografie de minciuni, cercetată, la un moment dat, pentru falsificarea diplomelor, cu decanul și unul dintre profesori reținuți și cu autorizația și dreptul de funcționare retrase în anul 2000. Ce e Athenaeum, ce e Universitatea Ecologică? Ce sînt „Spiru Haret“, „Dimitrie Cantemir“, „Titu Maiorescu“, „Nicolae Titulescu“? Sînt exemplare ale aceleiași specii, mai mult sau mai puțin periculoase, care forțează numele unor intelectuali morți și le tăvălesc prin negustoria cu titluri. Sînt aparate comerciale care pun în circulație amenințări la adresa societății prin supradoza de incompetență și impostură pe care o injectează în „absolvenți“. Aceste universități nu există nici măcar într-un clasament național serios, nu lasă nici o dîră măsurabilă în cunoașterea oficială. Se luptă pe întuneric, pentru ultimul loc. Un Black Friday pentru impostori.
Bioterra nu l-a dat doar pe Ionuț Moșteanu. Într-o fotografie cu absolvenți celebri, fostul ministru al Apărării ar fi încadrat de Robert Negoiță, Florentin Pandele și Nicolae Bădălău. Un puhoi de primari, miniștri, deputați și senatori au diplome și titluri eliberate pe bani de uzinele incompetenței. Își spun profesori, doctori în cutare disciplină, absolvenți de Inginerie, de Medicină sau de Drept, dar calificarea lor de bază e frauda profesională și morală. Politicienilor absolvenți de particulare li se adaugă și alte elite: infractori dovediți, vedete, interlopi, magistrați, influencerițe, generali, oameni de fotbal, clienți de partid.
Episodul Moșteanu lovește în reputația școlară a USR, ceva mai bine cotat, pînă mai ieri, în clasamentul partidelor. După cum lovește și în reputația critică a presei prin Ioana Dogioiu, jurnalistă ajunsă la vîrful Puterii, în poziția de purtător de cuvînt al Guvernului. Acum un an și ceva, Ioana mătura pe jos cu Marcel Ciolacu, premierul care nu și-a arătat niciodată diploma de bacalaureat. Uita, însă, că Marcel a trecut prin Universitatea Ecologică, pe care ea însăși a absolvit-o, exact în aceeași perioadă. Ni-i putem imagina colegi, împărtășind aceleași valori universitare, unul la București, altul la Timișoara, uniți spiritual prin facultatea neacreditată, unde admiterea era bazată pe bani și pe incapacitatea de a fi admis la adevărata facultate de Drept, cea de la stat. Alt coleg? Gigi Becali. Alături de el există o listă lungă de absolvenți, ramificată în poziții importante din statul român, acolo unde nevoia de incompetență s-a dovedit presantă: Raluca Prună (fost ministru al Justiției), Cătălin Ranco Pițu (fost șef al Parchetelor Militare de pe lîngă ÎCCJ), Cristian Petrescu (fost ministru al Dezvoltării Regionale), Lucian Netejoru (fost inspector-șef al Inspecției Judiciare), Bogdan Gheorghiu (fost ministru al Culturii), Carmen Dan (fost ministru de Interne), și lista poate continua cu o mulțime de ofițeri operativi din Servicii și MApN, generali, medici, deputați și senatori.
Imaginați-vă ce armată de șarlatani a fost asmuțită asupra statului român de aceste universități particulare! Ce ploaie de șmecheri și loaze a răpăit pe instituțiile de forță, pe școli, pe spitale, pe administrație, pe Parlament, pe magistratură, pe Guvern, pe Președinție. Și rezultatele sînt vizibile zilnic, la guvernare, în legislație și în presă. Scopurile și interesul național sînt erodate, eficiența statului e anihilată, speranțele populației sînt îngropate în fiecare secundă.
Pentru o țară înapoiată ca România lipsa școlii e mai gravă decît lipsa capacității de apărare militară. Ministrul Moșteanu e explicația perfectă, neașteptată și binevenită, a degradării puterii politice, economice și strategice prin deficitul de școală. Spre deosebire de predecesori și de colegi, Moșteanu n-a reușit să-și ascundă dovezile imposturii, iar CV-ul lui, recitit corect, a dezvăluit escrocheria patentată, modul aproape general de operare.
Mai e cineva în România care n-ar dori ca miniștrii și parlamentarii, politicienii care organizează sărăcia și taxele să fie examinați înainte de a fi votați sau numiți? Mai e cineva în România care n-ar vrea să le vadă măcar diplomele, dacă nu cumva chiar notele de la bacalaureat? Mai e cineva în România care să nu fi înțeles cît de importantă e școala făcută cinstit, la timp și la un nivel decent? În afară de profitorii scamatoriei n-ar trebui să mai fie nimeni.
Numai că libertățile generale leagă mîinile democrației. Generațiile de impostori și-au fabricat în timp, prin legi și comportament de clan, o apărare de fier. Conjurația imbecililor, vorba unui mare scriitor american mort, a ocupat teritoriul. Contraselecția a devenit un mod de operare din care politicienii și-au clădit prosperitatea, iar Serviciile puterea. Și, că veni vorba de Servicii, să nu uităm fabricile de impostură complementare: colegiile de apărare, academiile de informații și celelalte instituții cu aer militar și secret, cuiburi de recrutare a viitorilor lideri politici, pepinierele contraselecției finale.
Pentru a apăra statul și națiunea de această invazie e nevoie, în mod paradoxal, de cît mai mulți moșteni. Fiecare nouă deconspirare e un pas spre trezire, furie și revoltă.