El a crezut că trupul său conține
ca pajiștea, doar zumzet de albine,
că pîlcuri de păduri mirositoare
vin să îl spele noaptea pe picioare,
cu praf din corn de ren să-i dea pe buci
că-i un bordel păzit de eunuci
că-n sine însuși numai el pătrunde,
că e un pudel dependent de funde
în care-i pitulat un cîine lup
ce-și vîră chiar prietenii la zdup
și că la masa lui de șaișpe metri
nu-ncap nici verișori și nici cumetri
ci doar pe rînd sau Alfa sau Omega
c-are parai depuși în steaua Vega
că stînd pe tron ca rața pe un plaur
trage din cînd în cînd bășini de aur
pe care servitorii le aclamă
și îi promit că le vor pune-n ramă
pînă-ntr-o zi cînd cercetat de-un junghi
sfîrși cu păturica pe genunchi.