PSD și PNL fac, de cîteva luni, o cură de teroare. Concursul „Cine scrie cîștigă”, desfășurat în prezența procurorilor, merge ca uns, iar premiile mari – în bani și în ani de libertate – atrag tot mai mulți denunțători.
DNA joacă un fel de șase din patru’jnouă cu primarii – și cam tot atîția speră să salte, procentual vorbind. Zilele trec una mai însîngerată ca alta și duc cu ele, pe Styxul care șerpuiește spre beci, cadavrele politice ale unor oameni bogați.
Sînt zilele terorii, zile pe care mulțimea sărăcită le sărbătorește, iar victimele le blestemă la Birourile Permanente. S-au rostogolit în coșul de răchită al istoriei capul lui Onțanu de la UNPR și al Olguței Vasilescu de la PSD, al lui Volosevici de la PNL, și rostogolirile continuă. Partidele își văd secerați candidații din circumscripții gata cîștigate. Văd anchete și sentințe rotindu-se deasupra tuturor, ca un stol de corbi. Revolta se amestecă cu groaza, dar groaza învinge și nimeni nu îndrăznește să acuze DNA, fiindcă oricine poate fi următorul.
În murmurul surd al partidelor se distinge „poliție politică”. Se aud acuzații de abuz, deturnare, încălcare a Constituției. Și, dacă privești această vînzoleală ca pe un joc de-a hoții și vardiștii pe pedepse cu executare, vezi simetrii cu epoca dubelor.
PSD și PNL – dar mai mult PSD – sînt lovite de procurori în plină campanie electorală. Nimănui nu i-a trecut prin cap că primarii și candidații ar fi putut fi arestați cu cîteva luni mai devreme sau cîteva luni mai tîrziu. Nimănui nu pare să-i fi păsat că arestările în sezonul electoral afectează votul, modifică percepția alegătorului și pot schimba rezultatul.
Mai ales că, privind fiecare caz în parte, nu pare să fie nicăieri vreo urgență judiciară. Procurorii flutură denunțuri proaspăt dezgropate, e drept. Dar ele scot la iveală cazuri vechi de pe vremea cînd furtul era considerat o îndatorire a clasei politice.
Faptele sînt mîncate de rugină, crimele au putrezit. Dacă aceste cazuri sînt documentate și cu altceva decît denunțuri, așa cum ne asigură DNA, deshumarea ar fi putut aștepta trei-patru luni: nu fugea mortul din dosare.
Un gol legislativ, care nu face cătușele să tacă pînă ce poporul votează, putea fi umplut cu inteligența instituției de anchetă. Se pare că n-a fost destulă sau poate că n-a fost destulă inocență.
DNA a arătat, de altfel, că poate scoate de pe șine un guvern sau că poate demonta un partid doar pentru că democrația și guvernarea nu figurează în Codul de Procedură Penală.
Pe de altă parte, însă, pesediștii și peneliștii pierd din vedere esențialul. Atunci cînd acuză DNA de teroare, ei uită că principala cauză a terorii sînt ei înșiși. Faptele sînt comise de ei, suspiciunile sînt produse de ei. La baza răzbunării judiciare stau, ca niște autodenunțuri fizice, ei înșiși. Averile sînt ale lor. Instituțiile care-i arestează sînt croite de ei. Legile care permit asta le aparțin. Lumea strîmbă care îi judecă azi e întocmită de ei.
Și atunci, de ce să tot spui că DNA face politică? Doar pentru că e partidul care va cîștiga alegerile?