Cînd s-au trezit cu hoții în bătătură, românii au fugit cu tezaurul tocmai la Moscova, unde au dat peste niște hoți și mai mari, căci nemții tocmai îi trimiseseră un frumos colet Țarului Nicolae II, pe Vladimir Ilici Ulianov, care, după ce umblase cu foamea-n gît prin Zürich, a gustat cu mare plăcere din nisetrul românesc umplut cu diamante.
Cum doamna Angela Merkel nu ezită să se îmbăieze într-o zglobie corectitudine politică împreună cu amicul Macron, ținîndu-se de mînuță la Verdun, n-ar fi rău ca ruda sa din provincie, Klaus Iohannis, să-i amintească și de ororile colaterale și nebăgate în seamă ale Marelui Război.
La ieșirea din Predeal se poate vedea, pe marginea șoselei, cea mai sinistră statuie de pe fața pămîntului: bustul unui soldat român, cu niște caltaboși de piatră încolăciți în jurul grumazului.
Naturalismul cazon al sculptorului Oscar Han dă seama de un fapt petrecut în acea vale a plîngerii: la sfîrșitul unei bătălii, infanteriștii mareșalului Mackensen îl descoperă pe firavul poet Mihail Săulescu grav rănit și îi acordă primul ajutor despicîndu-i burta cu baionetele, iar apoi înfășurîndu-i mațele în jurul gîtului, ca un semn al umorului prusac.
Ce-ați zice, dom’ președinte, de un buchet de trandafiri berlinezi și o lacrimă de compasiune germană la picioarele infernalei statui, înainte să înceapă marea țopăială?!