Turul unu al alegerilor prezidențiale e învăluit în abur și fum. Vălătuci de neghiobie se rostogolesc de colo-colo, animînd o ceață moartă. Vîntul istoriei bate leneș către nicăieri, dînd la iveală cînd o jalnică situație școlară, cînd un sondaj de opinie fals. În adîncurile pîclei politice se întrezărește o singură siluetă, care aduce cu Marcel Ciolacu.
Șeful PSD are prima șansă în turul unu. Partidul are o cotă politică de peste 30%, certificată la alegerile locale. E greu de crezut că îi poate tremura mîna pe buletinele de vot odată ce are 40% din primăriile țării și 25 de consilii județene. Așa că, dacă viiturile nu inundă întregul electorat PSD, Ciolacu va fi în turul doi. Ceilalți candidați, însă, orbecăie în socoteli bazate pe visare.
Nicolae Ciucă, proaspăt uns candidat oficial al PNL, rămîne destul de mult în urma partidului, dar poartă în raniță bastonul speranței. Teoretic, cu 1.237 de primari, PNL deține mecanica trimiterii lui Ciucă în turul doi. Catapulta politică e redutabilă, dar greutatea proiectilului ridică probleme. Bisericuțele nemulțumirii, chiar dacă paralizate la Consiliul Național cu spray de unanimitate, pot diminua moralul mașinii de vot.
În turul doi ar putea ajunge și Mircea Geoană, proaspătul plecat de la NATO, cu condiția să facă rost de șase brigăzi de infanterie, adică 19.000 de oameni, care să-i supravegheze în secțiile de votare pe colegii de la PSD, PNL și AUR și să-i ferească de acuzația de furt electoral. Planul e ambițios, cere trupe și tehnici de luptă greu de găsit în afara unui partid, dar nu e imposibil.
George Simion poate intra în turul doi dacă Șoșoacă îi întinde acea mînă grea cu care l-a doborît pe Silvestru și dacă partidul care și-l dorește adversar în turul doi îl ajută cu voturi. Simion are valoarea neprețuită a unui jolly joker, o carte pe care PSD o poate juca și cîștiga partida în sistemul Iliescu-Vadim.
Elena Lasconi ar putea ajunge și ea în turul doi, dar cocoțată pe un triplu dacă: dacă Ciucă, Geoană și Simion vor merge mai prost decît ar putea merge, dacă gruparea Barna-Drulă-Ghinea va înceta s-o saboteze și dacă notele mici de la facultatea cu frecvență redusă din Deva nu vor spulbera încrederea dreptei în userismul superșcolit. Altfel, cățelușa Hermesina și mușuroiul de furnici cultivate cu firimituri de pîine în grădina de la Cîmpulung se vor bucura de prezența ei în toți cei patru ani care urmează.
Oricare doi candidați ajung în turul doi, ceața persistă. Ciolacu îl poate bate pe Simion, dar are probleme cu Geoană. Ciucă l-ar bate și el pe Simion, dar poate lua bătaie de la mai multă lume. În fine, Geoană, dacă face rost de brigăzile alea, poate învinge aproape pe oricine, cu excepția candidatului sprijinit de PSD plus PNL. Deci, cum ar spune Gică Hagi, meciul e deschis la oricare rezultat.
Și așa ajungem la turul trei. Aici bătălia se va da între viitorul președinte și poporul român. Din istoricul acestei lupte se vede clar că președintele a învins întotdeauna. A învins cînd economia, cînd societatea, cînd pe amîndouă la un loc. Președintele Băsescu a sărăcit populația tăind pensii și salarii, a mărit taxe, a făcut din Servicii un ciomag politic, a speriat capitalul românesc cu pușcăria, și-a umplut clientela de bani și a plantat pe fața societății civile un rictus de ură pe care nici anii scurși și nici chirurgia plastică nu-l mai pot îndepărta. Președintele Iohannis a desăvîrșit prăbușirea educației, a băgat România în somn internațional și stagnare internă, a frînat industrii și a refuzat oportunități, fără să uite, totuși, să ia de bune năravurile lui Băsescu și să folosească în interes propriu parchete, Servicii și instanțe. E drept, poporul român a mai luat bătaie și de la președintele Iliescu, dar vînătăile lăsate de vechea Securitate au dispărut, iar în locul lor au apărut marile averi ale urmașilor ei.
Turul trei e, așadar, cel mai lung și mai greu, fiindcă se poate întinde chiar pe zece ani și, după cum se vede, poporul s-a obișnuit să-l piardă. Mai ales că, așa cum arată turul unu și turul doi, există șanse mari să avem un președinte capabil să-și depășească predecesorii.
E greșit să pariezi pe popor în turul trei. E prea obișnuit să piardă.