Destinul actualilor politicieni români s-a scris aseară într-un land din estul Germaniei. AfD a câștigat alegerile în Saxonia-Anhalt. Cum spun analiștii germani, „cordonul sanitar” a căzut! Partidul pe care establishmentul german l-a izolat, pe care l-a monitorizat prin servicii secrete și pe care l-a etichetat ca extremist tocmai a zdrobit tot ce i s-a opus.
Iar acum, un lucru e cert: nimeni în Germania nu se gândește să anuleze alegerile. Nimeni nu a sugerat că alegătorii au fost manipulați de TikTok. Nimeni nu a chemat serviciile secrete să explice de ce au votat oamenii „greșit”, iar presa germană nu-i numește pe votanți nici „retardați”, nici „semianalfabeți”, nici „proști utili ai Kremlinului”. Nimeni nu le-a cerut să voteze din nou, de data asta „corect”! Au votat, s-a terminat, urmează guvernarea! Și de-abia atunci se vor convinge, poate, că și ei au votat „greșit”. Dar măcar au satisfacția că le-au pus politicienilor germani masa în cap. Și că au transmis Europei că un întreg sistem politic bazat pe ideea că poți guverna împotriva oamenilor pe care pretinzi că-i reprezinți a eșuat.
AfD nu e doar un accident german, e primul episod dintr-un cutremur continental care a lovit deja Italia, care a zgâlțâit Franța, care crește în Spania și în Polonia și care se va propaga inevitabil spre est. Iar unda de șoc, atunci când va ajunge la București, va fi mai puternică decât epicentrul însuși. Întotdeauna a fost așa.
În 1989, revoluțiile de catifea au traversat liniștit Praga, Varșovia, Budapesta, Berlinul. Doar la București a curs sânge. Doar la București mineriadele au urmat revoluției. Treizeci și șase de ani mai târziu, tiparul se repetă. Schimbări de paradigmă în toată Europa. Doar la București se anulează alegeri și se fabrică multiple crize constituționale.
Furia germană diferă doar în formă de cea românească. Prima e metodică, organizată, răbdătoare, se acumulează în tăcere și explodează la urne. Cea românească e viscerală, haotică și imprevizibilă. De data asta nu va curge sânge, dar nu vă așteptați nici la catifea. Va fi cu circ, cu scandal, cu interlopi televizați, cu divane ad-hoc și șatre parlamentare, cu alianțe de o noapte și trădări de dimineață. Pentru că noi nu avem instituțiile pe care le au nemții. Noi avem simulacrul lor, fațade de carton în spatele cărora aceiași oameni dijmuiesc resursele.
La București, suntem deja în luna a cincea fără guvern. Timp în care fiecare politician român și-a văzut de propriul interes, de propriul partid, de propria agendă. De orice altceva în afară de România. Rușine să le fie acestor impostori care nu sunt pregătiți nici să guverneze, dar nici să se dea la o parte.
Dezarmant este că cei mai eficienți agenți electorali ai extremismului în România nu sunt trolii de pe TikTok, nu sunt nici măcar rușii. Sunt Nicușor Dan, Bolojan, Grindeanu, Fritz, toate celelalte loaze de dinaintea lor, toți smintiții, hoții și proștii pe care România i-a onorat cu funcții și demnități fără să primească în schimb nimic de la ei. Sunt exact politicienii care pretind că apără valorile europene în timp ce distrug orice urmă de credibilitate a acestor valori. Sunt cei care au lăsat milioane de oameni fără speranțe, fără politici publice coerente, fără servicii decente, fără un stat care să-i apere și care apoi se miră că aceiași oameni votează împotriva lor. Sunt cei care oferă electoratului, la fiecare ciclu, aceeași alegere falsă între un șobolan vopsit în albastru european și unul vopsit în tricolor și care se indignează când alegătorii le dau cu votul la temelie. Fiecare lună fără guvern, fiecare criză fabricată, fiecare coadă la un ghișeu al statului este un buletin de vot pentru suveranism. Netrebnicii noștri îl completează, cu mâinile lor, în fiecare zi.
Și este doar o chestiune de timp până când același val va mătura nerușinarea, incompetența și incultura politică a clasei politice de la București. Cohorta de pseudo-tehnologi politici, de închipuiți consultanți în marketing politic, de feluriți ratați profesional și trepăduși aflați în siajul unor bani murdari și al unor personaje infecte va fi spulberată de furia simplă și crudă a unor oameni pe care i-au ignorat ani de zile. Nu de un algoritm, cu atât mai puțin de un bot rusesc. Dimpotrivă, botul va fi românesc, strămoșesc, și va fi al românilor care s-au săturat să fie doar exploatați electoral și, în rest, să fie doar pulime umilită și batjocorită de un stat ticălos și corupt.
Schimbarea va veni și va fi brutală. Va fi, în multe privințe, binevenită și necesară, pentru că anii de domnie a unei cohorte de iresponsabili nu pot continua la nesfârșit. Dar să nu ne facem iluzii: cei care vor veni nu au soluții. Au însă altceva, știu exact pe ce butoane să apese: identitate, neam, sânge, credință, „noi contra lor”. Știu să transforme sărăcia în ură și ura în voturi. Știu, mai ales, să-i asmută pe români unii împotriva celorlalți, pentru că e mult mai ușor să arăți cu degetul decât să construiești ceva. Să ne înțelegem bine: România nu se va afla în fața unei renașteri. Va fi pe marginea unei prăpastii, cu fața spre ea.
Celor care preferă să explice tot ce se întâmplă prin „vin rușii” și „algoritmi de TikTok” le recomand o carte. Se numește Suveranismul în România și este scrisă de Alina Pop, Filip Alexandrescu și Ionuț-Marian Anghel, trei sociologi tineri care, spre deosebire de vorbăreții televizați, au ieșit din birou și au făcut cercetare în teren.
Concluzia lor e simplă: suveranismul nu vine din Moscova, ni l-am construit singuri!
Vine din lipsa politicilor publice coerente, din degradarea sistematică a nivelului de trai și din abandonarea deliberată a unei părți masive din electorat.
Vine, cu alte cuvinte, de la noi. De la ei. De la exact cei care ar fi trebuit să guverneze și n-au guvernat.
Ceea ce la Berlin e Über alles, la București e Über alles-bules!