Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ultima soluție, altă Constituție!

Poporul, în număr impresionant, a luat cu asalt secțiile de vot în 2014, pentru a-și alege un Meßia care să-l reprezinte în lupta cu comuniștii, un nou om providențial, al treilea, care să facă o politică altfel și să ne ducă, pas cu pas, mai aproape de civilizație și mai departe de mlaștina în care ne bălăcim de mult prea multă vreme. Poporul, însă, a fost neatent, iar la scara istoriei neatențiile de acest gen costă. În general timp. Pierdut.

Poporul, numeros, după cum spuneam și după cum nu uită să ne amintească astăzi susținătorii președintelui, nu și-a dat seama că ar fi putu să-l voteze pe Meßia la fel de bine cum ar fi putut să-l aleagă pe Barabas, că rezultatul nu ar fi fost deloc diferit. Pentru că, în conformitate cu prevederile Constituției din 2003, președintele României are atribuțiile unei râșnițe de cafea și puterea unui bec ecologic: poate să toace mărunt, zi de zi dacă îl țin nervii, dar nu poate face lumină.

Atunci când conta, când ar fi putut cu adevărat să schimbe politica din România, alegând un Parlament care să modifice Constituția în sensul dorit de el, poporul a preferat să nu se mai ducă la vot. Și-a dat seama de eroare de-abia după o lună de la anunțarea rezultatului alegerilor, când a ieșit în stradă ca să ceară demisia guvernului. Dar era prea târziu. Și pe 12 mai va fi prea târziu, cum nici cererea președintelui ca premierul Dăncilă să demisioneze n-a venit suficient de devreme. De fapt, dacă nu-i plăcea premierul, președintele n-ar fi trebuit să accepte nominalizarea doamnei Dăncilă. Trei luni e un termen prea scurt pentru a spune că Guvernul nu-și face treaba, dar prea lung pentru a recunoaște de-abia acum că nu ți-ai dat seama cât poate doamna.

Indiferent de unde ai privi-o, Constituția României e plină de probleme și de capcane. Plantate acolo pentru a lăsa, mereu, loc de interpretări. Altfel spus, Constituției României îi lipsește calitatea sine qua non a unei legi, mai ales a unei legi fundamentale: claritatea. În funcție de momentul interpretării, Constituția actuală dă dreptate celui mai puternic și mai insistent. Traian Băsescu citea Constituția înainte de a o silui, impunându-și, șmecherește, punctul de vedere și trasând de la bun început direcția interpretării. Klaus Iohannis, în schimb, pare că întâi de toate deschide gura și abia după aia își cheamă consilierii pentru a-i întreba dacă a zis ceva greșit. Dar chiar și așa, e greu de crezut că actualul președinte nu știe că domnia-sa nu are nici o putere atunci când vine vorba despre schimbarea unui premier. Ar fi trebuit, totuși, să învețe acest lucru în 2015, când i-a cerut de două ori (în iunie și în septembrie) demisia premierului Ponta, dar “a fost nevoie să moară oameni” pentru a o obține.

Constituția din 1991 permitea, chiar dacă tot interpretabil, ca președintele să-l revoce pe premier. Emil Constantinescu a și făcut acest lucru în decembrie 1999, după ce țărăniștii și liberalii l-au lăsat pe Radu Vasile în imposibilitatea de a mai avea un guvern. Klaus Iohannis, deși începe să semene din ce în ce mai mult cu Emil Constantinescu, nu mai poate face acest lucru. Se poate consola că deocamdată s-a putut opune revocării doamnei Kövesi, dar nu se știe cât va dura și această bucurie meschină, CCR putând redeschide procedurile.

USL-ul a promis modificarea Constituției pentru clarificarea raporturilor dintre puterile statului. N-a făcut-o, deși avea majoritatea necesară, abandonându-se ipohondriei politice a lui Crin Antonescu. PSD a zis cu juma’ de gură că va îndeplini promisiunea USL, dar joacă acum la modificări mărunte, neesențiale, pentru care speră la un sprijin popular masiv, ca să acopere modificările necesare. USR, de asemeni, joacă la miză mică. N-ar fi surprinzător să ceară includerea în Constituție și a nivelului de zgomot admisibil în apartamente.

Dar orice referendum s-ar face anul acesta, dacă se face, acesta nu are nici o valoare. O nouă Constituție trebuie discutată în Parlament/Constituantă, votată de parlamentari și apoi supusă unui referendum de validare. Așa că familia tradițională sau penalii din Parlament nu sunt, neapărat, modificări care ar și apărea într-o nouă Constituție, dacă nu vrea Parlamentul.

România are nevoie, cu adevărat, de o nouă Constituție. Dar nu va obține una care să-i și folosească atâta vreme cât se va lăsa sedusă de sindromul Generației de Aur. Adică nici o realizare, nici un trofeu, dar o bucurie imensă la vederea mulțimilor ieșite în stradă.

PARTENERI MEDIA
[wp_rss_retriever url="https://alert24.ro/category/z/feed" items="2" dofollow="true" excerpt="none" source="false" date="false" read_more="false" credits="false" new_window="true" thumbnail="false" cache="1 hours"] [wp_rss_retriever url="https://businesswatch.ro/category/z/feed" items="2" excerpt="none" source="false" date="false" read_more="false" credits="false" new_window="true" thumbnail="false" dofollow="true" cache="1 hours"]

3 comentarii

  1. #1

    M-am cam saturat de faza asta cu poporul ce nuiese la vot. De parca toti astia de au stat acasa ar fi anti PSD. Sincer, as vrea vot obligatoriu, asta ca sa terminam odata cu fantezia asta. Sontajele ce se fac inainte de alegeri nu se fac doar in randul celor ce voteaza…in fine, nu intru in detalii. In cel mai optimist caz PSD ar fi avut 3-4 procente mai putin, atat. Dar tot faceau majoritate.

  2. #2

    Dle de Hillerin,

    Intr-un fel va impartasesc exasperarea. Poate ar fi mai buna o alta constitutie. Pe de alta parte, va reamintesc ca exercitiul neintrerupt al democratiei – combinat cu mostenirea genetica a poporului – este ceea ce face istoria. Aaa, si rabdarea. Cunoasteti – poate zambiti, amintindu-va – urmatoarele:

    1) Anglia nu are constitutie scrisa (da, stiu, nu Anglia, Marea Britanie, etc.)
    2) Constitutia americana e de-o ambiguitate notorie – trebuie o biblioteca pentru a face un rezumat. Nu mai insist.
    3) Bancul cu gazonul stadionului romanesc. Daca nu vi-l mai amintiti, foarte pe scurt era asa: Un roman se plangea unui englez ca nu reuseste sa pastreze iarba pe stadionul de fotbal , se fac numai gropi, si ii cerea sfatul. Englezul i-a raspuns: Fa ca noi – uzi si tunzi. Asta si fac – replica romanul – si nici un rezultat. Englezul revine: Uzi si tunzi! Fa asta 500 de ani si ai sa vezi ce rezultate bune ai!
    4) Criticile auzite astazi sunt cele auzite de la Constitutia din 1866 incoace. Nimic nou.

    Ma rezum doar la aceste 4 puncte, mai adaugati dvs. unele, mai stergeti altele – pana la urma poate ca nu mai raman decat 3 – Luca si Matei.

    In ceea ce ma priveste, orice se propune sunt de acord. Rezultatul va fi acelasi. Ne lipseste timpul – si eu, desi inca in putere, 500 de ani de udat si tuns nu mai am.

    Sanatate!

  3. #3

    Cred că ar trebuie deschisă o discuție mai largă, în care diaspora să se implice nu doar prin vot ci prin dezbateri, proiecte prelabile votului, până când nu e prea târziu.

    1. Despre statutul României, ieșirea din situația de semicolonie (nu exagerez!), declararea neutralității României, ca pe vremuri. Aceasta implică retragerea armelor și elementelor de armată străine. Ele nu ne pot apăra. Este o falsă opțiune politică și militară intrarea în orice sistem de alianțe militare, de apărare sau de atac. Experiența istorică a poporului român o dovedește. Armata României a fost abandonată de așa-zișii prieteni și aliați, de fiecare dată când ar fi avut nevoie de un ajutor adevărat.
    Contra cui și pentru cine au căzut soldații declrați eroi pe situl Ministerului Apărării Naționale? http://www.mapn.ro/eroi/

    2. Modificarea statutului Băncii Naționale care să mențină controlul asupra producției de monedă și acoperirea monedei naționale cu aur. Aveam rezerve de aur, le putem mări și le putem repatria pe cele aflate depuse (cu ce folos și pe ce bază?) în depozite exterioare, la bănci străine. Reluarea dezbaterii cu privire la natura statutului acestei bănci.

    3. Criticarea falsei democrații electoraliste, propuneri pentru alte moduri de reprezentare și pentru legarea deputaților prin responsabilizarea față de electorii care i-au ales, adică respunderea directă și dreptul electorilor de le retrage încrederea acordată în baza unei analize publice a modului în care au lucrat în cadrul mandatului acordat de electori. Ar fi interesantă să se reia dezbaterea la care s-au adunat sute de idei bune, despre Constituție, chiar dacă una proastă a fost votată. Ieșirea din sistemul prezidențial și mărirea responsabilității celor două camere, mai ales a Senatului. Etc.

    Nu putem rămâne doar în cadrele sistemul deja instituit. Este nevoie de mai mult curaj pentru reforme profunde, reformism care nu se poate manifesta dacă nu sunt puse în discuții proiecte noi, chiar dacă șocante la prima vedere.

    Am pledat pentru denumirea României ca stat național poliglot. Nicidecum stat multinațional, cum vor «minoritarii», lucru care nu corespunde situației demografice. De aceea reiau ideea desființării partidelor etnice.

    Candidaturile provenite din partea organizațiilor minoritarilor trebuie interzise, atât timp cât ele mai există, odată cu pseudo-partidele de gen UDMR, PCM. Nici un partid pe baze etnice nu mai poate fi tolerat. Interesele populațiilor minoritare etnic nu sunt omogene ci se diferențiază în funcție de liniile ideologice mari în care se divide câmpul politic din România, ca și în funcție de starea socială (nu există nimic comun, decât limba maternă, între țăranul din Ozun sau minerul maghiar de la Baia Sprie și între comerciantul de arme maghiar din România —nu citez numele intenționat— distrugătorul de păduri de aceeași etnice, în cârdășie cu echivalentul român și fostul grof emigrat în SUA, care și-a recuperat abuziv proprietățile, fiindcă administrația României ignoră istoria reformei agrare, perfect legală și progresistă, din România după 1920.

    Candidatura unui președinte maghiar, dacă este promovată în prioritate pe criteriul aparteneței sale etnice, de către un grup care vorbește doar în numele unor interese comunitare etnice, nu poate fi acceptată. Un maghiar promovat pe baza etniei nu poate deveni președinte al României, devreme ce, prin natura funcției, el trebuie să reprezinte interesele tututor cetățenilor României, ori la rădăcină el a fost propus fiindcă se presupunea, de către formațiuniile etnice care l-au propus, că va da prioritate intereselor acestora. O contradicție în termeni.
    Însuși conceptul de minoritar este un paradox. Egalitatea cetățenilor se manifestă pe plan individual și nu etnic comunitar. Care sunt deci criteriile egalității cetățenilor? Aceasta este chestiunea esențială și ea trebuie să capete un răspuns limpede. Prin eliminarea specificării naționalității, religiei sau limbii materne din orice bază de date electorale.

    Cred că în felul acesta se va putea ieși din spirala infernală a comunitarismului de orice natură, care ne amenință statalitatea cu forța sa dizolvantă.

    Dan Culcer, mai 2018

    Dintr-un mesaj adresat unui activist român domiciliat în străinătate.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.