PNL trăiește drama studentelor abuzate de Bulai, căci Iohannis presează partidul cu cereri pornografice. Îi cheamă pe lideri noaptea la Cotroceni și îi forțează să se dezbrace de morală. „Scoate-ți-vă sutienul, să văd dacă aveți încredere în voi“, le zice el. „Ne-am dat jos și chiloții“, vor povesti ei peste ani, cînd, probabil, vor îndrăzni să-l denunțe.
PNL are viitor dacă reușește să rămînă cu chiloții pe el. Iohannis vrea să-l despoaie acum și de iluzii. Pretinde să deschidă lista PNL de la Senat, așa cum un violator își forțează victima să se îmbrace și să iasă cu el în oraș. Față de cazul Bulai, aici există acoperirea unei căsătorii, căsătoria morganatică între un partid dezamăgit în dragoste de PSD, în 2014, și un țăran sas, considerat pe atunci bun de prăsilă. Abuzul nu s-a consumat, așadar, nici în practica studențească și nici în șanțurile județului Vaslui, ci la domiciliul conjugal. Zece ani la rînd, fără întreruperi, Iohannis și-a făcut de cap cu întreaga conducere centrală a PNL, avînd martori 280.000 de membri cotizanți. Dacă i s-ar înfățișa cazul, celebrul psiholog criminalist Tudorel Butoi ar admite, probabil, că avem de-a face cu un viol în grup, în care partea vătămată e grupul.
Azi, cu trei luni înainte de sfîrșitul mandatului, Iohannis e în criză de statut. N-a reușit să-și mute protocolul nici la NATO, nici la UE. Planul de parvenire internațională n-a mers. Așa că a revenit la intern, în cîrca partidului, cu întreaga sa povară de găunoșenie și nerușinare. La urma urmei, nici Bucureștiul nu e de aruncat. Să huzurești în palatul exorbitant din Aviatorilor, pe care poporul român ți-l pune la dispoziție cu tot cu servitori și cheltuieli pînă la sfîrșitul vieții, nu-i chiar o pedeapsă a istoriei. Unde mai pui că ți se restaurează și numărul caselor după trauma confiscării de la Sibiu.
Liberalii au sperat că scapă, că Iohannis se va lua cu zugrăvelile, cu planificarea vacanțelor de anul viitor și o să uite să-i mai călărească. Dar s-au înșelat. I-a convocat și le-a cerut să-l pună pe liste. Nu a făcut un anunț public, nu a dezbătut cu ei nimic. Pur și simplu, i-a informat și i-a lăsat să se descurce, să dea socoteală alegătorilor, să facă proiecte de lege destinate unei singure persoane, să se facă de rîs. El, în timpul ăsta, a tulit-o în America, imitîndu-l pe Liviu Dragnea, care a plecat să-l felicite pe Trump cu o zi înainte de Ordonanța 13.
Iohannis și-a vătămat – în această ordine – țara și partidul, servindu-se, în schimb, din răsputeri, pe sine. E un factor activ al frînării din ultimul deceniu, alături, desigur, de alte boli ale clasei politice și de alte specii periculoase din societate. Întîrzierea în dezvoltare a României, o parte semnificativă din blocajele strategice DESPRE CARE AM SCRIS DEGEABA, CU CIFRE ȘI DETALII, DE SUTE DE ORI poartă semnătura zadarnicului președinte Iohannis. Nu e nimic mai bun de făcut pentru un partid care l-a avut tutore decît să se lepede de el. Nu neapărat cu zgomot. În tăcere, să se audă doar scîrțîitul roabei care-l cară la groapa de gunoi a istoriei.
Dar dacă rămîne combinat cu Iohannis și acceptă acest ultim episod de bullying, PNL intră în alegeri cu privirea în pămînt, făcîndu-și un crez din sindromul posttraumatic, plătindu-i prostește lui Iohannis o datorie stinsă de mult.
Au existat, de ochii lumii, mici încercări de smulgere din captivitate. La lansarea candidaturii lui Ciucă, Valeriu Stoica a spus, cu jumătate de gură, că „etapa Iohannis s-a încheiat“. Cîteva zile mai tîrziu, Teodor Stolojan și-a adunat puținul curaj robotic și a zis: „Nu-i recomand lui Klaus Iohannis să candideze“, pentru ca apoi să adauge: „Dacă va lua această decizie, îl vom susține cu toată forța“. Dar în afară de acești doi moșnegi îmbogățiți, retrași de pe orbita activă a partidului, alte voci nu s-au mai auzit. PNL n-a îndrăznit mai mult.
Singurul a cărui poziție e de înțeles e Nicolae Ciucă. Pentru el, Iohannis a fost Dumnezeu, mîna cerească ce l-a înălțat în funcție și grad, care l-a pus șef la Statul Major, la Apărare, la PNL și la Guvern. Ciucă e singurul îndreptățit să resimtă datoria față de Iohannis și, probabil, o trăiește cu sinceritate. Pentru ostașul Ciucă, Iohannis e încă comandantul lui suprem.
Prezența lui Iohannis pe listele PNL îi deschide partidului un viitor întunecat. PNL se va răci cu o parte a alegătorilor săi și va pierde probabil voturi, dar supliciul e abia la început. Iohannis va dori să fie președintele Senatului, epuizînd astfel o bună parte din muniția de negocieri cu PSD. Apoi, e de așteptat să-și dorească președinția PNL, mai ales dacă Ciucă nu ajunge în turul doi sau dacă ajunge și pierde finala cu Ciolacu. Nu e total exclus ca Iohannis să pretindă și chiar să obțină poziția de premier de la un Marcel Ciolacu ajuns președinte după ce a declarat că va împărți puterea. Sub imperativul stabilității și al telefoanelor externe, noua formulă de putere ar putea găzdui o parte din monștrii vechi, iar PNL și-ar putea retrăi coșmarul, cu Iohannis la căpătîi. Căci, de zece ani încoace, în partidul Brătienilor nu s-a mai găsit, oricît s-a căutat, o moleculă de curaj.