2015 e anul în care miturile nației au murit de sete fără să le mai dea cineva vreun pahar cu apă căci, odată cu înălțarea la cer a cenușii din clubul Colectiv, scara lui Iacob s-a fracturat sub povara unor baștani cu aripi de tinichea.
Cine și-ar fi putut închipui pînă mai ieri că sponsorii pompierilor sînt taman piromanii profesioniști?
Sau că Daniel Ciobotea, care la majorat căuta absolutul în compania gurului Bivolaru, va juca la bătrînețe rolul unui Savonarola de operetă căzut în haznaua cu aur a Patriarhiei?
Nici mitul prof. dr. Gabriel Oprea nu mai strălucește în noapte, de cînd generalisimul a bulit buleftrica, umblînd cu patentul la siguranța națională și scurtcircuitînd-o de dragul siguranței personale.
Dar mitul neamțului bine făcut, care va repara gîndacul stricat al economiei noastre de piață?
Dar mitul junilor recruți din politichia dîmbovițeană, care în locul bastonului de mareșal purtau în raniță șperaclul lui Micky Șpagă?
Dar mitul străinului providențial, pogorît cu hîrzobul din cer întru vindecarea noastră de balcanism și care s-a dat binișor pe brazdă, devenind orb și smurd la strigătele înecaților și ale arșilor?
Dar mitul cabinetului numărul 2, reșapat de revista 22, care propunea cu fervoare ca fiica blănarului din Sibiu, dezbrăcată de prejudecăți, să conducă România din umbră?
Și, colac bisericesc peste pupăză laică, mitul impenetrabilului Cioloș, convins la telefon în cîteva minute de Preafericitul că Dumnezeu e un tehnocrat avant la lettre.