Patriarhii ortodocși care și-au dat singuri cu cădelnița-n coaie după ce au afirmat că virusul liliacului chinezesc, nefiind creștin, nu are ce căuta în biserică au acum un bun prilej de a-l pîrî lui Dumnezeu pe șobolanul cu aripi care, după ce le-a ronțăit anafura, le mai ascultă și prohodul.
Că i-a lovit pe bătrînii sceptici sub centură, putem înțelege, dar cînd auzim că i-a intrat în nas doamnei Violeta Alexandru, singurul ministru al lui Ludovic Orban care, pe lîngă mască, venea și cu viziera la serviciu, nu mai pricepem tehnica hărțuirii sexuale a acestui insidios malagambist despre care încă nu știm ce chei a folosit ca să pătrundă în budoarul nefericitei Ioana d’Arc a economiei de piață.
Chiar și criteriile după care armata a paișpea covidiană asediază orașele par făcute varză, dacă socotim că sibienii, care de patru sute de ani se spală continuu pe mîini, au fost atacați mai dihai decît cetățenii din satele cu closete în curte.
Să fie oare dependent bagabontul morbid de reclama deșănțată care i se face de aproape un an, tot așa cum, la rîndul său, Nelu Tătaru, aidoma unui romancier care-și iubește cu patimă personajul păcătos, o să ajungă să strige fericit la televizor: ,,Coronavirusul c’est moi!“?
Cred că singurul vaccin eficient împotriva vizitatorului inoportun ar fi să nu mai vorbim de el, fiindcă tot am învățat, de la începutul lumii, că numai moartea ne vindecă de viață.
