Nu, serios, Klausie. Unde ești? Și unde ai fost în ultimii cinci ani?
Unde?
Să știi că te-am votat.
E drept, l-am votat și pe loser-ul ăla mic. V-am votat pe amândoi, ca să nu-mi puteți reproșa ceva.
Dar ai ieșit tu.
Nu m-am revoltat, nu am ieșit în nici măcar o piață. Nici pas cu pas, nici în pas de gâscă, nicicum.
Dar, te rog, te implor, explică-ne și nouă.
Spune-ne de ce Dumnezeu ești președinte.
De ce?
Ce rost ai, care este rolul tău pe Pământ?
Ce te diferențiază pe tine, nefăcătorul de nimic, de ceilalți?
Klausie.
Să-ți explic.
La sfârșitul acestei fraze, plăvane, eu voi fi cel înjurat, ciumăroșiat, băgat în alea-alea, iar tu vei fi aplaudat. Dar trebuie să o spun. Trebuie, e adevărul istoric.
Tu, R2-D2, nu vei rămâne în istorie. Nu cred că e vreo tumbă pe care să n-o fi făcut pentru a ajunge acolo. Dar, messire, nu e locul tău acolo.
E o groapă. S-ar putea să fie chiar pe lângă Sibiu. Noi, șugubeții, îi spunem „de gunoi a istoriei”. Dacă ții cu dințișorii de istorie, acolo te duci. Încă n-ai plecat?
Oricât m-ar durea să spun asta, oricâtă ură mi-aș atrage, oricât…
România a avut un singur președinte demn de acest nume, după 1990.
Știi ce, Klausie? Nu, nu ești tu.
E Ion Iliescu. (Să curgă muile, dați drumul la robinet!)
Vi se încrețește pielea pe voi, nu? Cum pot eu să scriu asta, în Cațavencii? Cum?
Dar așa e.
Ăsta e adevărul, fie că vă place au ba.
Ion Iliescu a fost cel mai bun președinte al României, după 1990.
Mi-au cam căzut mâinile scriind asta, simt voodoo-ul înainte să vă apucați de el.
Dar gândiți-vă. Puțin, nu mult, să nu vă epuizați, dracului.
Emil Constantinescu a fost președintele nostru. Monarhist, la naiba… Și cine i-a dat Majestății Sale Peleșul înapoi? Ion Iliescu, băi, Ion Iliescu. Și pârnăiașul de Năstase.
Scuze.
Iartă-mă, Klausie.
Am divagat.
Dar revin.
Unde ești, prietene?
Unde?
Cu ce te ocupi?
Unde naiba ai fost în ultimii cinci ani?