Cîntînd încă din mamă, pare mi-se,
m-am bucurat de un real succes,
c-am fost mare actor doar în culise,
cînd nu tăceam din gură mai ales.
Pentru ce n-am făcut pe lumea asta
fusei tîrît în fața unor juzi,
la tribunal mi-am salutat nevasta
ținînd balanța între sînii cruzi.
Și mi-am hrănit lătrăii și dușmanii
dîndu-le chiar scheletul meu la ros
și n-am strigat nici Lama sabactani
cu un accent greșit, dar dureros.
Măgarul dragostei de sine-n cîrcă
l-am tot cărat în văzul tuturor
și cînd a întrebat de mine-o hîrcă
i-am spus pe șleau că nu mă-ndur să mor,
c-aș vrea să-l plagiez pe domnul Șora
ce ține mici prelegeri în infern,
născut în timp ce vasul Aurora
dezlănțuia războiul confratern.
Troțkist aglutinat în calea urii
ce nu s-a rușinat că-i comunard,
iubit chiar de Dolores Ibárruri,
proptită, franțuzește, într-un gard,
cum să fi bănuit că delicatul
e-un gigolo-altoit pe-un filozof,
că-n București va săvîrși păcatul
cu Ana Pauker între uf și of…
Doctor docent în supraviețuire,
a îngropat și dictatori, și regi,
c-a fost matusalemic în iubire
și-un biet copil marxist de mă-nțelegi.