Vindecătorii

Există, în lumea infinită a leacurilor pentru hemoroizi, reumatism și prostată, un erou. Umple calupul de teleshopping cu patosul lui sfătos și limpezește secretele nemuririi. Florin Condurățeanu apare într-o geacă de piele care-l înconjoară ca un acordeon și poartă pe nas ochelari de soare din anii cooperativizării, în timp ce vocea lui duce pe umeri povara izbăvirii bătrînilor cu rădăcini chinezești, dinți de tigru și esență de rechin.

Pieptănat ca mafioții ciobani din Calabria și vorbăreț ca un vrăbioi care s-a lăsat de fumat, taumaturgul ultimei speranțe îi invită pe cei rătăciți în paradisul alifiilor improvizate, unde scapi de junghiuri, de moarte și de griji dacă formezi numărul de telefon. Condurățeanu n-are doar geniul lingușelii, ci și un fel uimitor de a presăra minuni printre cuvinte și de a promite, pe tonul lui Adrian Păunescu, sănătate la hectar. Cînd îți povestește miracolul care te va pune pe picioare, cînd îți explică puterea acelei alifii, își înghite cu poftă propriile fraze, plescăind de plăcere, ca un farmacist gurmand și atotștiutor, care abia așteaptă să se termine filmarea ca să se dea el însuși cu unguentul suprem.

De-a lungul timpului ți-l imaginezi pe Condurățeanu servindu-se din toate aceste medicamente, masîndu-se cu ele, înghițindu-le, lăsîndu-se copleșit de fericirea promisă în prospecte, luat pe sus de chiar cuvintele lui înaripate, căutînd necontenit să-și îmbunătățească sănătatea, karma, yin-ul și yang-ul, să-și strîngă relația cu nevăzuții maeștri din Tibet, cu prafurile exotice și mîntuitoare, ca să-și lungească, în secret, viața. Dar, dacă-l compari pe Condurățeanu din înregistrările mai vechi cu cel de azi, vezi că asupra lui alifiile par să fi acționat invers. Devine clar că medicina de teleshopping l-a șubrezit. Vrăjitoriile naturiste i-au turnat un fel de oboseală în voce, iar lacomele împachetări în buruieni exotice, fără licență medicală, i-au accentuat aerul de pacient. După o carieră periculoasă în lumea miracolelor, nemuritorul ar face bine să meargă la o farmacie adevărată.

E și cazul PSD, căzut, din 2016, în captivitatea propriului tratament, bazat pe exaltare, necunoaștere și suficiență. Agățat în cărticica ideilor Ciuce, în plasa unui program de guvernare compus pe genunchi, neconfruntat cu realitatea și livrat populației prin tehnici de teleshopping, PSD suferă de prostie, dar se tratează de frumusețe. Tot din prostie a dezvoltat o alergie gravă la agentul patogen penal, afecțiune prezentă la toate partidele, dar din care PSD a dezvoltat un sindrom special, ce va rămîne în istoria medicinei științifice.

E și cazul președintelui Iohannis, care insistă să-și prelungească viața politică prin tehnici orientale, prin muțenie și imobilism, dublate, cînd și cînd, de levitație cu avionul spre locuri de vacanță și de tratamente alternative cu penal-cilină. Încremenirea președintelul în cuvîntul „justiție” e simptomul unor grave tulburări de vedere, care lasă aproape tot ceea ce e esențial în vindecarea țării (dezvoltare, civilizație, unitate) în afara spațiului său vizual.

E și cazul Opoziției, incapabilă să treacă de faza terapiei cu frecție politică și cu masaj la picioarele lui Iohannis. Cu afecțiuni la coloană și la cap, Opoziția merge aplecată, calcă pas cu pas și gîndește cu capul lui Hellvig. Suferă, în plus, de boala legilor Justiției, pe care n-o înțelege și, de aceea, în loc să încerce s-o vindece, se mîndrește cu ea.

E și cazul Laurei Codruța Kövesi, femeia cu anvergură de curent politic, devenită numele unei epidemii naționale de iubire prost înțeleasă. Kövesi supune DNA unui tratament personal de contrareformă, bazat pe chirurgie politică țintită, în care îndepărtarea vinovaților stabiliți dinainte se face prin metoda fără incizie a medicilor șarlatani chinezi din anii ’80.

E și cazul SRI, care are aparatura necesară pentru a asculta națiunea la inimă și la stomac, dar preferă s-o asculte la telefon. Prin liderii lui, SRI este cea mai retrogradă componentă a sistemului de sănătate politică, judiciară, mediatică și civică, fiindcă, sub pretextul homeopatiei, combate răul cel mic cu răul cel mare, înlocuind democrația și libertățile cu ruina statului.

Sîntem, după cum se vede, la mîna unor suferinzi lipsiți de cultura sănătății, actori de teleshopping și consumatori de leacuri improvizate. Ne rămîne doar să așteptăm. Pînă la urmă, unul din ele are să-i doboare. Ne garantează Florin Condurățeanu.