Țăranul nu e mai deștept ca grîul,
că de ar fi, ar face și el spice
și-n moara ce s-a măritat cu rîul
ar sta cuminte-n sac, n-ar mai da bice.
Acasă la muierea lui scîrbită
că-njură și că pute-a mortăciune,
l-ar frămînta-n copaie pentru pită
și i-ar sufla cu drag într-un tăciune
și-apoi, fierbinte cum n-a fost vreodată,
l-ar strînge-n brațe mirosindu-i coaja.
Iată că vine blînd ca o lopată.
Fă-i mămăligă, că se stinse vraja.