Votul la fără taxe

79.997 de cetățeni români stabiliți în străinătate s-au înscris fie pentru a vota prin corespondență, fie pentru a solicita să voteze la o secție de votare mai aproape de casă. Dintre aceștia, 41.003 s-au înscris pentru votul prin corespondență. Mult mai mulți decât la alte alegeri, dar mult mai puțini decât sutele de mii de oameni care au votat la prezidențialele trecute și la europarlamentare.

Unul dintre oamenii căruia România trebuie să-i mulțumească pentru reticența în ale democrației a fiilor plecați în bejenie este senatorul Florin Cîțu, speranța cu pleată a PNL. De ani buni, domnul Cîțu, din poziția de senator, amenință diaspora cu bau-baul fiscalității. Din cauza lui s-a întârziat cu mai mult de un an o lege care trebuia să pună în acord legislația românească și directivele europene în materie de prevenire a spălării banilor. Domnul Cîțu a anunțat că, de fapt, ar fi încercarea statului de a pune mâna pe banii trimiși de români în țară, când, de fapt, era vorba despre o cerință a UE. Apoi, cum prinde ocazia, le spune compatrioților noștri risipiți prin lume că statul român vrea să le impoziteze suplimentar veniturile realizate în străinătate.

De aceea, în ultimele luni a circulat prin diaspora teama că, dacă se înscriu pentru votul prin corespondență și își furnizează datele personale, românii vor fi, de fapt, atrași în capcana ANAF-ului.

Nimic mai fals. România a încheiat convenții de evitare a dublei impuneri cu toate statele UE și cu multe alte țări, inclusiv Australia, SUA, Canada, ba chiar și China sau Africa de Sud. Asta înseamnă că cetățenii plătesc impozite doar acolo unde au reședința fiscală, indiferent de locul în care realizează veniturile. Iar reședința fiscală se stabilește în funcție de locul în care stai și muncești mai mult de șase luni pe an. Dacă acel loc este în străinătate, acolo vei plăti impozitele. Dacă acel loc este România, atunci în România ar trebui să plătești impozite și taxe. În nici un caz, însă, nu vei plăti în două sau mai multe țări. Nimic foarte complicat, nimic greu de explicat. Bine, dacă nu ești, cumva, cîț din naștere.

Dar oare de ce se tem frații noștri mai buni din diaspora de impozite?

Să fie, poate, pentru că unii dintre ei, nu știm câți, nu plătesc impozite nici în străinătate și nici în România?

Despre cei 79.997 de cetățeni români care s-au înscris pe site-ul AEP știm cu siguranță că locuiesc legal în străinătate și că-și plătesc impozitele acolo. Altfel nu s-ar fi putut înscrie, căci le trebuia un act care să dovedească rezidența. Este singura certitudine pe care o avem, deocamdată, despre diaspora românească. Se vorbește cu gura prea plină despre milioanele, ba chiar miliardele de români răspândiți prin lume, dar nu există date oficiale certe. Acestea sunt primele: 79.997. Sunt oamenii care, deși trăiesc în străinătate și muncesc acolo, își plătesc taxele acolo, vor să hotărască soarta celor care au rămas în țară, vor să decidă ce se întâmplă cu banii plătiți de cei de aici către bugetul de stat.

Probabil o fac din altruism. Din înțelepciunea lor, dobândită în anii bejeniei, ne împărtășesc, din când în când, și nouă, proștilor care avem nevoie de lumină de dincolo de granițe. E un gest nobil, care trebuie, neapărat, aplaudat.

Dar aplaudăm scurt, căci trebuie să plecăm la muncă. Statul are nevoie de bani, mulți bani, pentru a putea deschide mult mai multe secții de votare în străinătate, unde frații noștri mai norocoși vor avea voie să voteze trei zile, nu doar una, cum au voie proștii din țară. Deci, la muncă, popor, și-apoi la ANAF!