Telefonul trebuie să fi venit luni, 25 noiembrie, dimineața, cînd numărătoarea îl proiectase pe Călin Georgescu, iremediabil, în vîrful clasamentului. Peste ocean era miezul nopții, vocea era furioasă. Dincoace, la capătul firului, la SRI, nu se știa engleză. Așa că ofițerul de serviciu a dat fuga la comandant:
– ’Trăiți, de la Washington. Cred că ne înjură de mamă.
– Trezește repede traducătorul!
Chiar dacă ambasada SUA a dat un comunicat echidistant, e de așteptat ca americanii să fi sunat pe linia scurtă. Așa se face cînd ai dislocați peste 5.000 de soldați într-o țară înapoiată, care o cotește spre Moscova. Așa se face cînd urmeză să investești 2,5 miliarde de dolari în construcția celei mai mari baze militare de pe flancul estic și cînd urmeză să aduci aici 10.000 de militari împreună cu familiile lor. Așa se face cînd ai clădit în țara aia, de-a lungul a două decenii, structuri de securitate și apărare, cînd ai asistat Justiția și sistemul politic să se modernizeze, cînd ai investit în economie și cînd, practic, ai tîrît spre Occident o națiune înclinată spre haos.
Ar fi putut fi sunați și președintele Iohannis sau premierul Ciolacu, dar partenerul strategic n-avea de ce să-și piardă vremea cu ei. Poate că le-a transmis acel „You motherfuckers!“ prin canale diplomatice locale și atît. De vorbit serios, însă, avea de vorbit cu structurile de securitate.
Rezultatul acelui telefon ar fi putut fi convocarea CSAȚ, poate chiar scorul mai puțin înfricoșător de la parlamentare, cînd elanul suveranist a fost ceva mai limitat. Furia și dezamăgirea acelei voci de peste ocean, însă, dacă au existat, dau măsura monumentalei prăbușiri a edificiului de siguranță și securitate al României.
Călin Georgescu e produsul unei lungi suferințe politice, e adevărat. Posibilitatea ca el să apară și să fie votat e generată de nerușinarea partidelor vechi, de minciunile și contraselecția liderilor, de sărăcirea și umilirea în cascadă a populației, de distrugerea sistemului de educație și de anihilarea discernămîntului maselor prin rețelele sociale. Dar contribuția decisivă aparține structurilor de forță și siguranță constituțională. Profetul de la Izvorani n-ar fi ajuns niciodată în turul doi dacă Serviciile și celelalte instituții și-ar fi îndeplinit rolul constituțional.
Partenerul strategic are tot dreptul să fie scos din sărite de pasivitatea, ba chiar de complicitatea Serviciilor. SRI, SIE, STS s-au făcut că nu văd agresiunea rețelei chinezești de spionaj TikTok, prin care Rusia are obiceiul să atace democrațiile. Asta după ce România a fost însărcinată în cadrul NATO, încă din 2016, cu protecția cibernetică a flancului estic, inclusiv a Ucrainei.
Serviciile mint de îngheață apele și atunci cînd tac. Umflate de Băsescu și folosite de Iohannis în interes exclusiv privat, eliberate de orice supraveghere parlamentară serioasă, Serviciile s-au organizat singure pe combinații și facțiuni, și, în tradiția falsului patriotism moștenit de la vechea Securitate, s-au sincronizat cu delirul mistic-voievodal al unui nebun. Așa cum au privit de pe margine la căderea lui Ceaușescu, la fel au privit de pe margine și acum, la ridicarea lui Călin Georgescu. Au fost și, probabil, sînt încă parte din puci.
Parchetele, în care SUA au investit atîta know-how și sprijin politic în anii trecuți, și-au abandonat, la rîndul lor, misiunea. Călin Georgescu rămîne neatins de anchete și se scaldă în capete de acuzare ca brahmanii în divina apă a Gangelui. De la netransparența penală a finanțării campaniei la afirmații legate de Ion Antonescu și Corneliu Zelea Codreanu, pe care legea le pedepsește automat, nimic nu trezește atenția procurorilor, adormiți cu toții de liturghia lui putinistă.
CCR, la rîndul ei, instrument fabricat din turnători și politruci pentru a fi utilizat la deșurubarea adversarilor, a ratat momentul să-l elimine pe Georgescu din timp, așa cum a eliminat-o pe Șoșoacă. Poate că a făcut asta din prostie și din vocația gafelor, dar nu e de lepădat aceeași explicație a sincronizării cu valorile profetice de la Izvorani, cu gîndirea șamanică a vindecătorului cu apă și cu antioccidentalismul aflat la mare modă pe rețelele TikTok.
În ultimii douăzeci de ani, România și-a clădit securitatea democratică pe o fundație greșită. Pe Servicii corupte și însetate de putere, pe o Justiție degradată, pe instituții legislative și constituționale șantajabile și pe două generații de loaze politice.
Acum culege rezultatele: e gata să-și frîngă gîtul alegînd în fruntea țării un om periculos, dus cu pluta. E gata să-și strice destinul cotind-o dinspre întîrziere spre înapoiere. E gata să-și izgonească din țară nu numai cetățenii exasperați, ci și partenerii civilizatori din Vest, sătui de atîta prostie și trădare.