Biata mea mamă, cum să nu se sperie
că-n loc să fi rămas un gînd de-al ei,
neîntinat de hulpava materie,
m-a scos ca pe-un sobol dintr-un bordei?
Poate că dacă-mi cunoșteam părinții,
pe cînd zburdam prin ceruri nenăscut,
n-aș mai fi dat arvună suferinții
de-a ști că zeii nu-s făcuți din lut.
Poate cerneam mălaiul din firea unui tată
care făcînd, penibil, Marina, pe uscat,
și-a lustruit bocancii și-a păcălit o fată,
smulsă dintre păpuși, la măritat.
Tu, Doamne, n-ai ferit-o de urgia
acelei cununii fără fior.
Du-ți aura la second și pune-ți pălăria
ce-o ții pitită-n rai, bătrîn actor!