Săptămâna a început cum nu se poate mai bine pentru presa românească, numărul editorialiştilor de elită crescând cu 1. Căci în Evenimentul zilei, ziarul în care editorialele sunt semnate, de obicei, de angajaţi ai statului (Mircea Mihăieş, Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu) şi de Mircea Cărtărescu, a debutat şi Sebastian Laurenţiu Lăzăroiu, strateg, sociolog, fost consilier, fost ministru, profet şi muză a dreptei româneşti postliceale. Într-un text destul de mare, a cărui scriere explică absenţa îndelungată din viaţa publică a domnului Lăzăroiu, fostul ministru al Muncii ne explică faptul că reforma teritorială este şansa României.
Este, de ce să nu admitem, o evoluţie în gândirea lui Lăzăroiu, care credea, până nu de mult, că România nu mai putea fi salvată decât de legalizarea prostituţiei sau, la o adică, de Mihail Neamţu. Abia, însă, când va realiza şi Lăzăroiu că Mihail Neamţu nu mai poate fi salvat decât de legaizarea prostituţiei vom putea spune că fostul consilier al lui Băsescu a revenit cu picioarele pe pământ.
Familia Ceauşescu (Ody şi Sinny, Nicuşor sau Zoia) este la fel de prezentă pe ecranele televiziunilor ca acum 21 de ani. Ba, poate, chiar mai prezentă, căci acum 21 de ani aveau două ore pe zi pe un singur canal, acum au câte trei-patru ore, zilnic, pe trei-patru posturi diferite. Surprinzătoare nu este, neapărat, prezenţa Ceauşeştilor pe micile plasme şi LCD-uri, ci faptul că oameni pricepuţi, ca Mihai Tatulici, Lucia Hossu-Longin sau Vartan Arachelian, s-au lăsat înlocuiţi atât de uşor de noua generaţie, care se cam bâlbâie atunci când e vorba să ridice în slăvi personalităţile marilor cârmaci. Totuşi, poate marii realizatori ai secolului trecut se pregătesc pentru primăvară, când spectacolele omagiale ar putea, în sfârşit, să dea un sens renovării stadioanelor din ţară.
Printre cei care s-au grăbit să aibă o opinie despre accidentul lui Şerban Huidu se numără şi Horia Tabacu, specialist în crime şi mortăciuni. Acesta, fin cunoscător al tuturor vedetelor, declară că „Şerban Huidu îşi va ispăşi pedeapsa cu demnitate“. Corect ar fi fost „îşi va ispăşi pedeapsa cu suspendare“, demnitatea nefiind cuprinsă în Codul Penal.