Un grup de băieți și fete reuniți sub numele impresionant de Federaţia „Coaliţia pentru Educaţie” au găsit soluția optimă pentru jalea din învațămîntul românesc. Și nu, nu implică o lopată după ceafă și un drum discret în spatele hambarului. E mai rău de atît.
Pe scurt: toate problemele educației românești pot fi soluționate foarte ușor dacă guvernul cel rău va da un brînci ajutător și conceptul de „master educațional” va fi pus, în sfîrşit, în practică.
Probabil că, imediat după aceea, lecțiile se vor imprima direct în creier, manualele vor deveni necretine, profesorii măcar vag motivați, sistemul va produce absolvenți, nu analfabeți, industria pregătirilor nu va mai fi „locul unde chiar înveți chestii, nu ca la școală” și, în general, femeile de serviciu din minister vor putea șterge geamurile cu un nou tip de diplome.
„În opinia Coaliției, resursele umane pot determina, într-o măsură mult mai mare decît cheltuielile materiale, creşterea calităţii educaţiei.”
Pe mine m-au convins. Nu e ca și cum resursele umane ar fi niște cetățeni formați de sistemul românesc de educație. Sistem spre care promotorii masterului educațional arată acum implicit cu degetul ca fiind necorespunzător, ca să nu spunem prost, vetust, îngălat și inutil, așa cum spun de la obraz studiile de specialitate.
Sau nu e ca și cum aceleași resurse umane ar fi niște unii care au decis că singurul lor drum vocațional este cel din educație după ce au văzut că lumea reală e rea și nu-i angajează, deși toți s-au descurcat zdrobitor la proba de liniuțe și bastonașe.
Dacă mai credeți cumva că exagerez, dați un anunț la ziar: „Oferim nervi, stres, manuale scrise de copiii unor veri primari, programă pe care tot mai stă semnătura lui Spiru Haret sub comentariul «Handicapaților, terminați cu ideile asta sau vom scoate niște generații de dobitoci» contra unui salariu de căcat și posibilități ridicole de avansare”. Pun pariu că vor rupe ușa toți corporatiștii disperați să se angajeze.
Dar să nu disperăm. E drept că produsul finit e pur românesc, dar acum el poate fi ameliorat. Sună credibil. Adică nu e ca și cum ai încerca să repari marele rift african cu sîrmă, gumă de mestecat și niște scuipat. Doar încerci să dregi 15 ani de învățămînt românesc cu alți doi, de învățămînt la fel de românesc. Ce poate ieși rău de aici? Nu, nu absolvenții, ăia clar sînt terminați. Zic așa, în general. E lucru serios, nu un heirupism de doi lei.
E un heirupism care va costa mult mai mult de doi lei. Dar asta nu contează, toți știm că educația costă. Important e rezultatul – acum vom putea acoperi non-valoarea unor diplome românești cu o altă diplomă. Fix la fel de românească.