Am urmărit cu atenţie subiectul. S-a reconfirmat că pentru presa tabloidă din România (deci pentru presă în general) un om mort valorează mult mai mult decît un regizor viu. În fine, noi să fim sănătoşi. Vom avea nevoie de toate puterile pentru a revedea, ca să ne intre bine-n cap, toate filmele semnate de „cel mai mare regizor din istoria României“ (B1 TV dixit). Începînd, în forţă, cu cele patru titluri frecventabile din lista de propuneri româneşti la Oscarul pentru film străin – Mihai Viteazul (1972), Osînda (1977), Ciuleandra (1986) şi Noi, cei din linia întîi (1987). Şi terminînd, minimal şi arhisuficient, cu trailer-ul ultimei comedii semnate de maestru, intitulată, deloc întîmplător, Ultimul corupt din România (2012).
Dar pînă atunci, vă propunem o foarte scurtă, dar destul de omagială trecere în revistă a ultimilor ani de activitate ai domnului Nicolaescu, spre o cît mai justă posteritate. În fond, deunăzi, cancan.ro ne informa că „Alex Velea se mîndreşte cu faptul că l-a cunoscut pe Sergiu Nicolaescu“, iar libertatea.ro că aproximativ 15.000 de spectatori au asistat la proiecţiile gratuite în memoria regizorului. Aşadar:
► 980.000 RON – credit rambursabil acordat de Consiliul Naţional al Cinematografiei pentru filmul 15 (2005). Spectatori: 12.264. Încasări: 85.501,30 RON.
► 1,8 milioane RON – credit de producţie acordat de CNC pentru filmul Supravieţuitorul (2008). Spectatori: 26.772. Încasări: 339.345 RON (de remarcat că suma de 1,8 milioane RON reprezintă cea mai mare finanţare acordată vreodată de CNC).
► 195.000 RON – credit CNC pentru documentarul Carol I – Un destin pentru România (2009). Spectatori: 642. Încasări: 7.432 RON.
► 1.250.000 RON – credit CNC pentru filmul Poker (2010). Spectatori: 24.234. Încasări: 391.321,71 RON (de remarcat că proiectul fusese respins de CNC în 2007, primind 3,7 puncte; apoi acceptat un an mai tîrziu, cu 5,13 puncte).
► 1.561.841 RON – credit CNC pentru filmul Ultimul corupt din România (2012). Spectatori: 13.195. Încasări: 225.814,77 RON (de remarcat că filmul lui Nicolaescu s-a clasat pe locul 9 ca punctaj, dar a primit a doua finanţare ca valoare, după Despre oameni şi melci, proiectul lui Tudor Giurgiu).
„CNC-ul n-a greşit, era jucăria lui Nicolaescu. Dar în ultima vreme îmbătrînise şi nu mai era el aşa viguros“, ne-a mărturisit Cristi Puiu, cel mai faultat regizor al Noului Val la nivelul creditărilor CNC, pentru simplul motiv că a fost primul. Nu e un secret pentru nimeni cine obţinea iniţial finanţări generoase din partea unei instituţii vecine cu conceptul de mafie, cooperativă sau pur şi simplu Jurassic Park. Şi cine a obţinut şi apoi, după ce presiunea exercitată de succesele internaţionale ale Noului Val a silit CNC-ul, leagănul tradiţional al mediocraţiei, să ia în considerare, anual, cîte doi-trei regizori tineri, cu proiecte viabile. În spatele cărora se fofilau însă, ca întotdeauna, finanţări de blockbuster românesc acordate unor brontozauri din familia Nicolaescu, regnul Cărmăzan. Alex Velea e rugat să ţină cont de aceste mici detalii tehnice cînd exersează mîndria de a fi respirat acelaşi aer cu Nicolaescu.
În final, ni se pare just să-i dăm cuvîntul tot lui Cristi Puiu. „Pînă la urmă, Ştefan cel Mare a fost numit cel mai mare român, Ceauşescu sau Becali nu sînt nici ei departe de acest statut, deci nu este absolut nici o surpriză că Nicolaescu a fost numit cel mai mare regizor român. Treaba asta cu «cel mai mare» nu e o specialitate românească, ci una omenească. Spre exemplu, recent, un portar a fost numit cel mai mare portar al secolului 21, în condiţiile în care secolul 21 se află abia la început. Era o surpriză dacă îl numeau pe Manole Marcus cel mai mare regizor al României. Sau pe Lucian Pintilie. Iar lui Pintilie nici măcar nu i-ar fi plăcut chestia asta.“
Publicat în Cațavencii, nr. 1 (79)/2013
16 vizualizări
