De obicei, cluburile sînt chestii solitare. Nu au familie stufoasă, ca nişte cetăţeni de la sat. În cazul El Comandante, nu e aşa. Eu am numărat 5 în total. Ce au în comun? Preţuri lejere, populaţie fără pretenţii şi acelaşi playlist de rock comercial pe care te poţi mişca. Să le luăm pe rînd:
El Primer Comandante: Primul deschis, se află pe strada Ştefan din Bucureşti. E un beci de mărimea a două garsoniere decente.
Avantaje: E destul de departe de centru şi de alte baruri, deci destul de gol şi vizitat cam de aceiaşi oameni.
Dezavataje: Aceleaşi ca avantajele, depinde cum vezi problema.
El Grande Comandante: Pe strada Viitorului, e un beci imens, pe două niveluri, în care poţi pierde şi un minotaur.
Avantaje: Destul de mare încît să nu te simţi ca într-o garsonieră. Poţi închiria nivelul de jos pentru petreceri private.
Dezavantaje: La fel ca şi Primer, e departe de centru, în zonă cu puţine cluburi. Dacă ai chef să schimbi brusc peisajul după 4 beri, ai de mers.
El Comandante Junior: În centrul vechi al Capitalei, cam la fel de mare ca Primer-ul. Tot într-un beci, evident.
Avantaje: Poţi să îl vizitezi în mişcare, fiind aproape de locul unde s-a spart conducta cu cluburi în Bucureşti.
Dezavantaje: E un beci drept, micuţ şi foarte aglomerat uneori.
El Comandante din Vama Veche: Terasă de Vamă, unde urîţii se îmbată grav, ca să copuleze pe plajă spre dimineaţă.
Avantaje: Terasă, briza mării, dansat în aer liber.
Dezavantaje: E în Vama Veche.
El Dictador: Varianta de cocalari a francizei, se află la doi paşi de El Comandante Junior. De obicei e cam plin de piţipoance şi gherţoi cu gulerul ridicat.
Avantaje: E în centru, e mare şi destul de bine aerisit.
Dezavantaje: De obicei e extrem de gol, iar cînd nu e, e plin de genul de oameni care aruncă cu şerveţele în sus cînd se distrează.