Pe vremea cînd Mihaela Rădulescu, exilată într-o temniță de aur la Monte Carlo, se declara înfricoșată de cele ce i-ar putea face mafiotul de bărbatu-său, Elan Schwartzenberg își savura bogăția și parașutele la București, unde se lăuda cunoscuților cu trecutul său militar în serviciile speciale israeliene. Dădea bine la afaceri și la pițipoance să rostești, între două pahare de șampanie, numele închipuit al Mossad-ului. Avînd talia impunătoare a unui pitic, Elan părea destinat nu numai operațiunilor de strecurare pe sub ușă, ci și pe sub legi. Milionar cu cîntec, grandoman, agresiv și vînător, Schwartzenberg cultiva imaginea unui gangster cu guler alb, conectat prin mediul politic la toate posibilitățile de furt. Numai că, spre ghinionul lui, în dosarul dispărutului Marta s-a lămurit problema Blejnar. Adică s-au găsit căile prin care fostul șef ANAF poate fi scos de sub apăsarea prejudiciului de 15 milioane de euro, rămași doar în sarcina complicilor. Noi presupunem că asta s-a putut numai fiindcă domnul colonel Blejnar e ofițer acoperit al unuia din serviciile secrete, pe care îl puteți bănui și singuri. Prin urmare, de îndată ce "Măi, Sorine" s-a aranjat cu procurorii, dosarul se poate lucra normal, iar martorii din acest dosar pot fi repatriați.
Este cazul lui Schwartzenberg, un prost pe care l-a mîncat în cur să se ducă să-l vadă pe Băsescu în public, în Israel. Băsescu a observat oportunitatea de imagine și l-a potcovit pe dobitoc cu o cerere de extrădare adresată Mossad-ului pe care Elan și-l vîrîse ilicit în biografie. Fostul soț al Mihaelei e acum la cheremul agenților israelieni, care se căznesc să-și amintească dacă au avut cumva pe lista colaboratorilor un înfumurat din Hîrlău, mic de statură, violent și mitoman.
