Cenesasul american a scos la iveală cîteva documente din arhiva CIA-ului, ce probează faptul că Hemingway, cu dosar de simpatizant comunist, a fost filat de serviciile secrete în ultimii ani ai vieţii într-un mod atît de porcesc, încît glonţul de argint cu care şi-a curmat nevroza ar putea fi asemuit cu tramvaiul de fier forjat ce l-a scutit pe Nicolae Labiş de lampa-n ochi a Securităţii. Fiindcă, după ce i se publicaseră la Budapesta două poeme, în zilele contrarevoluţiei maghiare, copoii lui Nicolski erau pe urmele sale, gata să-l înhaţe.
Sfidînd infinitul, CIA şi Secu s-au întîlnit ca două poliţii paralele cu mult înainte ca subsemnatul să se fi întîlnit cu Marilyn Monroe într-o elegie mccarthyistă, comisă chiar anul trecut pe vremea asta:
Pe vremea războiului rece în lumi paralele
ca doi îndrăgostiţi împleticiţi în bretele,
făcînd echilibristică pe linia ferată,
conform legilor fizicii ne-am fi putut întîlni în infinit,
dar nu ne-am întîlnit, nu ne-am întîlnit niciodată.
În trenul de navetişti Hollywood – Salva-Vişeu
te-aş fi pîndit cu aparatul de detectat comunişti în geantă
eu membru de partid şi tu simpatizantă,
despre dragostea noastră delirantă
ar fi scris în Scînteia Popescu-Dumnezeu.
Cînd ţi-ai fi scos sticluţa de whisky din portjartier
ţi-aş fi cerut pe loc cotizaţia,
ţi-aş fi vorbit despre deviaţionismul din şantier
pînă mi-ai fi şoptit dulce: kakaia deviaţia?
Dar ce arsură, ce spasm, ce senzaţie,
lipiţi pe pagini diferite în veacul acela maro,
am ratat să fiu coleg de organizaţie
cu tovarăşa Marilyn Monroe