La Transporturi s-a furat din vremea romanilor. Ei au adus în acest capăt de lume drumul, podul, apeductul și tot ei le-au văzut cum pleacă pe bucăți, în spinarea muncitorilor daci. La Transporturi s-au făurit averile înfricoșătoare ale marii burghezii de partid, palatele cu piscină în fiecare turn, limuzinele cu preț de spital orășenesc, iahturile angajaților la stat, cardurile de titan care pot achiziționa, după formarea PIN-ului, un Boeing A 380 și, desigur, micul dejun cu patru zerouri la Monte Carlo. Aici și-au făurit bogăția și obrăznicia Băsescu, Teodoru, Novac, Mitrea, Dobre, Berceanu, Boagiu, Orban, Silaghi, copiii lor, nevestele lor, bărbații lor, amantele lor și prietenii lor, fără a-i uita pe cei zece mii de profitori neprinși care și-au înzestrat familia pentru opt generații. De la Transporturi s-a furat la blană, la limita recordului mondial, s-a furat pînă la ultima picătură de energie, pînă cînd hoții au căzut lați de la efort, așa cum pățesc maratoniștii etiopieni miopi, care nu văd sosirea și aleargă traseul de două ori.
Ce caută Fenechiu, Silaghi ori Săpunaru la Transporturi? Să nu care cumva să credem că sînt produsul lipsei de cadre. Ei au fost plantați acolo din același motiv din care au fost plantați Mitrea, Băsescu, Dobre sau Berceanu, băieți cu degete de acordeonist care știu să mulgă statul și pe întuneric. Ministerul ăsta are ceva de supt în toate ungherele sale, e ca o cochilie de crab în care scobești la nesfîrșit, e ca șirul infinit al lui Fibonacci, în care fiecare hoție e suma a două hoții anterioare.
Crin Antonescu și-a făcut planuri pe termen scurt. Pînă una-alta, președinte a fost deja și e greu de stabilit științific dacă își mai dorește să fie. Dar să instaleze la Transporturi un adept al stilului "muls" își dorește. Cu banii strînși într-o vară, cu suma adunată dintr-un singur contract, se naște mai multă bogăție decît dintr-o guvernare dreaptă, asta e clar. O iscălitură, și gata. Istoria personală poate reîncepe, cu baza materială asigurată, în teritorii din care zilele trecute nu-ți mai venea să revii.
N-aș spune acum că Antonescu e pus pe furat prin intermediari și cu atît mai puțin prin nevasta celui mai bun prieten. Aș spune, mai degrabă, că arată o șovăială în legătură cu conceptul de realizare personală. Pînă la urmă, problema se reduce la cum spui corect: ce realizezi sau cît realizezi? Hm, filozofia liberală n-are un răspuns. De aceea, cu sondajele în față și cu biletele de business class în mînă, Antonescu privește spre țară gînditor, fără să bage de seamă că, de la vopseaua de păr a lui Silaghi, arde totul în USL.
Dacă ar fi alegeri mîine, ar fi probabil președinte – românii au dovedit că încă pot fi luați prin surprindere. Dar mîine nu sînt alegeri, domnule Antonescu, și va trebui, pînă la anul, să vă umpleți timpul cu ceva. Poate cu reflecția, știu eu? S-a spus odată, despre un guvernator roman al Siriei, că a venit sărac într-o țară bogată și a plecat bogat, lăsînd în urmă o țară săracă. A fost omorît de barbari zece ani mai tîrziu, împreună cu toată armata aflată sub ordinele și răspunderea sa.
N-as fi atat de sigur ca daca maine ar fi alegeri Anttonescu ar fi ale. Ramona Manescu a fost aleasa de Ponta pentru a-l descarca de gestiune cu ochii inchisi.Pentru muls l-au pus pe Gaurean.