Dacă analizăm cât s-a scris despre Elena Udrea, câte emisiuni TV i-au fost dedicate și cât s-o mai fi bârfit în fiecare casă, la ceas de seară, am putea fi tentați să credem că este vorba despre politicianul român cu cea mai lungă carieră publică. De fapt, însă, avem de-a face cu o persoană care a fost deputat doar două mandate și a ocupat două fotolii de ministru, aproape patru ani. Nu e chiar atât de mult.
Elena Udrea și-a început cariera politică
la PSD, dar nu a adăstat prea mult și s-a înscris, în 2002, în PNL. Partidul și firma de parcări a lui Dorin Cocoș, soțul doamnei din 2003, au adus-o pe Elena Udrea în Consiliul General al Municipiului București, consilier general din partea PNL, desigur. Acolo a remarcat-o primarul reales al Bucureștiului, Traian Băsescu, cel care avea să candideze la președinție în 2004, în locul dragului Stolo, candidatul desemnat inițial de către Alianța D.A.
Ajuns președinte al României, Traian Băsescu a transferat-o de la CGMB pe Elena Udrea, aducând-o la Cotroceni, drept șefă a cancelariei prezidențiale. N-a rezistat nici un an în funcție, fiind, totuși, mult prea nepregătită pentru poziția respectivă. Dar nu s-a lăsat și și-a urmat chemarea. Chemarea și călăuza.
La sfârșitul lui 2005, Elena Udrea a demisionat și de la Președinție și din PNL, iar până în 2008 nu a mai ocupat vreo funcție publică plătită.
Pentru a nu rămâne fără partid,
Elena Udrea s-a înscris rapid în PD, unde a ajuns, foarte repede, secretar executiv, după fuziunea cu PLD și transformarea PD în PD-L.
Singura apariție cât de cât notabilă în această perioadă a fost când a ieșit pentru a-l acuza pe Tăriceanu că-i trimitea bilețele lui Traian Băsescu în care cerea intervenții în favoarea lui Dinu Patriciu.
Dintr-o persoană pe care, în 2004, n-o știa mai nimeni, în 2008 Elena Udrea devine deputat PD-L și ministru al Turismului.
Anul 2009 vine cu primul mare scandal
în care este implicată Elena Udrea, care ajunge în fața unei comisii parlamentare de anchetă, în urma mai multor materiale de presă. Comisia parlamentară este condusă de către Ludovic Orban, pe vremuri un apropiat al familiei Cocoș-Udrea.
Elena Udrea rezistă eroic, spre deosebire de colega sa de cabinet, Monica Iacob-Ridzi, care a demisionat din funcția de ministru al Tineretului și Sportului în iulie 2009, tot după înființarea unei comisii parlamentare de anchetă, ca urmare a cheltuirii banilor publici în campania electorală a fiicei celei mici a lui Traian Băsescu.
Elena Udrea, însă, se ține bine de scaun și supraviețuiește scandalului, la finalul lui 2009 ocupând chiar, pentru două luni, și funcția de ministru interimar al Mediului, în urma demisiei membrilor PSD din Guvernul Boc.
După ce Traian Băsescu câștigă al doilea mandat prezidențial și schimbă majoritatea parlamentară prin apariția UNPR, ia naștere un nou cabinet Boc, în care Elena Udrea devine ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului, având la dispoziție unul dintre cele mai importante bugete dintre toate ministerele.
Elena Udrea rămâne ministru până în februarie 2012, când Guvernul Boc demisionează în urma mișcărilor de stradă declanșate de intenția lui Traian Băsescu de a scăpa de Raed Arafat.
În 2012, Elena Udrea obține un al doilea mandat
de deputat, ultimul, de altfel, dintr-o carieră politică extrem de scurtă și de zbuciumată.
În 2013, Elena Udrea candidează la președinția PD-L, dar este învinsă de către Vasile Blaga. Înfrângerea în această luptă internă din partid îl determină pe Traian Băsescu să anunțe că se desparte de PD-L, deși, legal, președintele în exercițiu nu era membru al nici unui partid politic. Elena Udrea, alături de Traian Băsescu și de câțiva membri ai PD-L, înființează Partidul Mișcarea Populară.
Elena Udrea va candida la președinție din partea acestui partid în 2014, dar nu se califică în turul al doilea.
În foarte scurta sa carieră politică,
Elena Udrea a consumat foarte mult timp la DNA, prin cabinetele avocaților apărării și în tribunale, având mai multe dosare penale care s-au târâit ani buni prin instanțe.
Zilele acestea, Elena Udrea va fi adusă în România, din Bulgaria, pentru a executa o pedeapsă privativă de libertate în dosarul Gala Bute. Dar nu este nici pe departe ultimul dosar al fostei politiciene.
Dosarul finanțării campaniei electorale a lui Traian Băsescu din 2009 se află în faza finală, așteptându-se pronunțarea instanței în procesul de apel. De asemeni, deasupra capului Elenei Udrea atârnă și dosarul Hidroelectrica. În acesta, însă, Udrea speră să i se aplice decizia CCR legată de prescripția faptelor.
Elena Udrea a fost deputat timp de opt ani și ministru timp de trei ani și câteva luni. În perioada petrecută ca ministru a strâns o avere pe care nimeni nu a reușit să o contabilizeze, dar s-a ales și cu dosarele care, astăzi, încep să se lase cu ani mulți de închisoare.
Sunt politicieni care au strălucit mai puțin, dar nici unul care să fi ars atât de intens în doar aproximativ opt ani și care să fi iscat sentimente atât de puternice.