Dacă preacucernicii noștri prelați și-ar fi deschis o tainică spălătorie de picioare sărmane întru consumarea excesului de smerenie din propriul lor corp, am fi vorbit astăzi de mîntuire, nu de fățărnicie.
Așa însă, show-ul popesc al spălării picioarelor unor orfani curăței în fața camerelor de luat vederi ne-a amintit de scenele lăcrămoase de la congresele Partidului, cînd șoimii patriei, ținuți în prealabil la etuvă și dezinfectați cu spirt medicinal, erau zvîrliți întru mîngîiere pe creștet în brațele cuplului de sfinți din Scornicești.
Păi, dacă tot am dat-o pe parodii biblice la telejurnal, hai să mergem pînă la capăt și să-l admirăm pe Gigi Becali spălînd picioarele judecătorilor în clăbuci de parai, pe Adrian Năstase mîngîind cu un ștergar mătăsos papainoagele apostolilor Cozmîncă și Micky Șpagă sau pe păcăliciul neamului, Dan Puric, sărutînd bubele dulci de pe gleznele colegilor săi de liceu turnați odinioară la mănăstirea Secu.
De ce-a fost nevoie, Doamne, de două mii de ani pentru ca floarea umilinței răsărită în grădina Ghetsimani să fie spurcată în public și să devină sinonimă cu blenoragia, pentru care ai nevoie de un partener nespălat?
Ca recrutul cu părul ca peria,
haide, Doamne, salută materia,
ieși din front și-n fața plutonului
simte-te ca la Cotul Donului,
c-ai călcat poala Preafericitului
aflat în vria chihlimbăritului
și-a extragerii aurului din săraci
(nici Talpa Iadului n-are așa ortaci).
Apoi, în biserica pardosită cu babe,
fă saltu-nainte în patru labe,
scoate grenada, aprinde fitilul
și urlă c-ai venit să-ți recuperezi copilul,
silit, de două mii de ani, pe cruce să facă nani.
Oh, Eli, Eli, Lama Sabachtani!
Publicat în Cațavencii nr. 18 (96), 2013
