Să-i vezi alături pe șeful FBI, James B. Comey, și pe Edi Hellvig, noul director al SRI,
e un must al genului fantasy. Declarația comună de marți, 3 martie, pare c-a fost, de fapt, un casting pentru Stăpînul Inelelor, în care lui Comey i-a lipsit doar pălăria lui Gandalf ca să pună în valoare statura de hobbit a lui Hellvig.
E un miracol că un vrăjitor de importanța șefului FBI s-a arătat în Comitatul nostru, mai ales acum, cînd Sauron vorbește rusa și își împinge orcii spre gurile Dunării. Prezența lui concretă, pe care bunicii noștri n-au mai apucat s-o salute, a spus încă o dată că America e aici și că frăția de la Deveselu aduce cu ea și magia cibernetică.
Bătălia celor cîteva armate, care poate începe oricînd, fără să țină seama că noi nu prea mai avem armată, cere astfel de vizite ferme, iar noi nu putem fi decît mulțumiți că scamatorii noștri de la SRI au stîrnit admirația unuia ca Gandalf. Fără discuție, datorăm SRI mare parte din sprijinul și prietenia pe care SUA ni le acordă.
Dar știe el, Comey the Grey, pe cine mîngîie pe cap? Știe el că the rule of law, imperativul fondator al statului de drept și al democrației occidentale, acel principiu care cere ca legea să guverneze națiunile, e încă bîntuit de demonii tărîmului întunecat? Știe el că serviciul secret pe care îl laudă nu respectă legea?
Să derulăm firul încet
Marți, 3 martie, Eduard Hellvig a ținut, în prezența lui James Comey, un mic discurs. Puteau să lipsească multe prostii din acea recitare, compusă probabil de adjuncți, dar adjuncții au ținut la text. Așa că Hellvig a afirmat răspicat, cu martori și cu presa de față, că: „privind către viitor, am convenit să dezvoltăm dialogul și cooperarea în special pe componenta de securitate cibernetică, domeniu în care SRI este autoritate națională”.
Trebuie să reamintim și adjuncților, și lui Hellvig, și serviciului în ansamblul său, ba chiar trebuie să-l informăm și pe mister Comey că SRI nu este autoritate națională în domeniul securității cibernetice. Asta o spune Curtea Constituțională.
În motivarea respingerii Legii securității cibernetice, Curtea zice: „În analiza Curții, opțiunea pentru desemnarea în calitate de autoritate națională în domeniul securității cibernetice a unui organism civil, iar nu a unei entități militare cu activitate în domeniul informațiilor, se justifică prin necesitatea preîntîmpinării riscului de a deturna scopul legii securității cibernetice în sensul folosirii atribuțiilor conferite prin această lege de către serviciile de informații în scopul obținerii de informații și date cu consecința încălcării drepturilor constituționale la viață intimă, familială și privată și la secretul corespondenței. Or, tocmai acest lucru nu evită legea supusă controlului de constituționalitate prin desemnarea SRI și a structurii sale militarizate CNSC”.
În traducere, LSC e declarată neconstituțională, printre altele, și pentru că SRI, o structură militară, a fost desemnat – prin Centrul Național de Securitate Cibernetică, militar și el – autoritate națională în domeniul securității cibernetice. Deci e neconstituțional ca SRI să fie desemnat autoritate națională în securitatea cibernetică. O spune Curtea Constituțională, care înseamnă Constituția, care înseamnă legea supremă, mama naturală și eroină a legilor românești.
Cu toate astea, directorul SRI,
șeful instituției a cărei menire e, în fond, să apere legea, spune exact contrariul. Spune că SRI e în afara legii și face asta de față cu șeful FBI. Te și miri că Gandalf nu l-a preschimbat pe loc în broască.
Ai fi tentat să spui că aceste gafe se înfiripă doar din fumul inocent al prostiei, și n-ar fi rău să fie așa. Din nefericire, există precedente de nelegalitate și consecințe adînci care sluțesc, de ani de zile, obrazul drepturilor și libertăților cetățenești.
SRI a fost desemnat autoritate națională în domeniul securității cibernetice printr-o lege neconstituțională. Dar, printr-o simetrie veche și de rău augur, SRI a fost desemnat, cu ani în urmă, autoritate națională și în domeniul interceptării comunicațiilor. Cine l-a desemnat? Nicidecum o lege, așa cum a încercat acum LSC, ci o hotărîre CSAȚ, al cărei conținut a rămas secret și din care noi am aflat doar concluziile. Am mai spus povestea asta de nenumărate ori, inclusiv partea în care ANCOM (autoritatea de reglementare în telecomunicații) recunoaște că „autoritatea națională în materia interceptării comunicațiilor nu a fost desemnată potrivit legislației primare ori secundare”.
Din punctul de vedere al restrîngerii drepturilor și libertăților,
cotrobăirea prin e-mail (LSC) și interceptarea convorbirilor telefonice se încadrează în aceeași categorie de gravitate. Dacă structurii militarizate și secrete SRI legea i-a spus că nu e constituțional să spioneze mail-uri, înseamnă că legea i-ar spune același lucru și în legătură cu ascultarea convorbirilor. Cele două situații sînt perfect simetrice. Relațiile dintre structura militarizată și drepturile persoanei e neconstituțională și, deci, ilegală.
Respingerea la CCR a controlului cibernetic e un „precedent tardiv” pentru cazul interceptărilor telefonice, care arată, la milimetru, că dacă una e ilegală, e ilegală și cealaltă. Ea vine să confirme situația efectivă de ilegalitate, constatată în teren în legătură cu interceptările telefonice, prin ceea ce zic deja, cu jumătate de gură, o hotărîre CSAȚ și o decizie ANCOM.
Operațiunile tehnice prin care SRI ne apără de teroriști ascultîndu-ne telefoanele și citindu-ne corespondența electronică sînt, iată, cum ar zice Gandalf, against the rule of law.
Dacă vreți, ducem absurdul mai departe și sărim, vrînd-nevrînd, în ajutorul marilor trofee din arestul Capitalei. Capturați, priponiți și înfundați în mare parte cu ajutorul interceptărilor telefonice, ei ar trebui puși în libertate, fiindcă o parte din probele incriminatoare au fost obținute ilegal. Așa cum zice Codul de Procedură Penală, la articolul 102, „probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal”.
Dar e mai simplu și mai folositor să ajutăm SRI să redescopere legalitatea. Are nevoie de un pachet Big Brother mai european, de un Parlament mai liber și de o societate mai civilă. Președintele Iohannis ar trebui să stea de vorbă cu adjuncții și să-i găsescă lui Hellvig, pentru momentele oficiale, ceva mai legal de citit.