Și amuzantă și interesantă toată prosteala cu „martor“ sau „denunțător“ sau „martor denunțător“ în cazul Anastasiu. Pentru că nu se mai înțelege un lucru: dacă nu a fost și denunțător, Anastasiu de ce nu are dosar?
Dosar de șpăgar. Pentru că exista „șpaga de supraviețuire“, există „șpaga de îmbogățire“, dar există și darea de mită. Aia veche, bătrânească, din Codul Penal. Oricât vrea Anastasiu să se tăvălească prin propriile lacrimi pozând într-o victimă milionară, el e totuși un șpăgar, un mituitor vreme de opt ani de zile.
Iar aici ar putea să intervină în joc tocmai procurorul-șef al DNA, cel care pare că s-a încurcat în explicații. El ar putea relua urmărirea penală în cazul Anastasiu. Iată ce scrie în Codul Penal:
„Reluarea urmăririi penale
Art. 335
Reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale
1) Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale. Dispoziţiile art. 317 se aplică în mod corespunzător.
2) În cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea, procurorul revocă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale“.
De ce să se oprească aici distracția?! – zic. Orice om are dreptul să plângă și-n instanță.