Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Eminescu și Creangă în zilele noastre

Zoom Eminescu și Creangă în zilele noastre

1) Eminescu și Veronica Micle tocmai s-au întors cu avionul de la Milano. Poetul merge acasă la Creangă și-i spune ce are pe suflet:

– Bădie Ion, Veronica a aplaudat la aterizare.

– Și?

– Ți se pare normal? De ce să aplauzi doar pentru că a aterizat avionul? E datoria pilotului să te aducă în siguranță la sol. Ce-ar fi să mă aplaude și pe mine lumea pentru că merg în fiecare zi la redacția ziarului Timpul, ca să-i combat pe liberali? Poate că eu aș merita mai multe aplauze, pentru că am un salariu infinit mai mic și nici măcar pe ăla nu-l primesc la timp.

– Serios? Asta te macină pe tine? Că a aplaudat Veronica Micle când a aterizat avionul?

– Da.

– Asta e tot?

– Sincer să fiu, mi s-a părut că nu a aplaudat oricum. A aplaudat exact ca atunci când am fost cu ea la teatru la O scrisoare pierdută. Oare are vreo treabă cu pilotul?

 

2) Inspirat de Seinfeld, Eminescu decide să scrie și el o poezie despre nimic.

– Cum adică despre nimic? se miră Creangă.

– Adică nu e despre natură sau despre trecutul glorios al neamului. O să fie pur și simplu o poezie despre niște prieteni care se-ntâlnesc într-o bojdeucă și discută tot felul de nimicuri.

– Și crezi că citește lumea așa ceva?

– Da. Pentru că e în programa pentru Bac.

– Nu e încă.

În cele din urmă, Eminescu scrie o poezie despre nimic, dar în sens filosofic, adică despre cum totul pe lume este pieritor și-o să se transforme până la urmă în nimic. Nimeni nu citește poezia lui, deși e în programa școlară. Câțiva elevi îl amenință pe Internet că-i rup picioarele dacă pică Bac-ul din cauza lui.

 

3) Caragiale îl sună pe Dorian Popa și-l roagă frumos să nu mai spună mereu hâtz jonule, pentru că n-are nici un sens.

– Și ce dacă? Mie așa-mi place să zic.

– Dar de ce, monșer?

– Îmi place, pur și simplu. Ce explicație vrei?

– Monșer, totul pe lumea asta are o explicație. Vreau să înțeleg de ce zici tu mereu hâtz jonule. E vorba de o boală? Crezi că se rezolvă dacă mergi la terapeut?

– Nu e nici o boală, jonuțule!

– Atunci ce e, monșer?

– Pur și simplu, așa vorbesc oamenii. Au tot felul de expresii pe care le folosesc în mod frecvent, iar lumea îi asociază cu acele expresii.

– Monșer, eu așa ceva n-am mai pomenit.

 

4) Eminescu are o idee de afacere: vrea să scoată pe piață un ceas de mână care nu afișează ora exactă, ci doar mesajul „Vreme trece, vreme vine. Toate-s vechi și nouă toate. Ce e rău și ce e bine tu te-ntreabă și socoate“.

– Crezi că ar cumpăra cineva un asemenea ceas, bădie Mihai? întreabă Creangă.

– Da, sigur. Oamenii cu bani.

– Tocmai ei?

– Da. Pentru că, dacă ești destul de bogat, nu te mai interesează cât e ceasul. Nu mai are rost să te grăbești nicăieri. Alții au tot interesul să te aștepte, indiferent cât de mult ai întârzia.

1.435 de vizualizări

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
Iubitori de arta