Caţavencii

Epoca de aur a agitatorilor și a propagandiștilor

Presa este la un minim istoric. Sigur, dulăii de pază vor lătra că nu e, cutare, cutare. Ba e. Presa plătită direct de consumator e în moarte clinică, concentrată într-o piramidă absurdă. Așa că bine ați venit, algoritmi, bine ai venit, slugărnicie la masa proștilor strânși gloată. În România nu mai ai presă locală funcțională. Dacă ai avea, n-ai mai avea Veștea-Fâneață dregător național. N-ai mai avea ode non-stop pe site-uri plătite de la buget, coane Fănică. În România, marile trusturi de presă sunt ținute în lesa finanțelor venite direct de la partide. Adică tot de la buget, coane Fănică. Fiindcă nu face nici Madam Marș lucrare frumoasă la Gică Nuvulon așa, voluntar.

Reportaje bune apar trei pe deceniu. Interviul a fost înlocuit cu bătutul apei în piua podcastului. Opinia a murit și a fost împăiată în reel-urile desfăcătorilor de cutii. Nobila artă a editorialului a fost înlocuită cu strigătura în live. Știrile nu-ți mai dau nimic de știre, click acolo, iar investigațiile apar, de asemenea, într-un ritm infernal de una la doi-trei ani. Documentarele se fac greu și vântul bate dintr-o singură direcție. Partidele nu mai au cadre nici să umple o cabină telefonică (o ce?!), dar nici cu proștii din media nu îmi e rușine. Nule care acum douăzeci de ani nu nimereau nici search-ul pe Google conduc redacții, trasează direcții și ascultă ordinele. Se face un târâș pe coate de mai mare dragul. Industria satisfacerii prostiei populare turează motoarele. Nimeni nu mai lucrează astăzi pentru inteligenți. Toți călare pe prostie, că nu mai știi, ca la Orwell, care e porcul și care e omul. Nechemații, intrați singuri îndărăt precum șortul lui Rafa Nadal, latră și ei, că doar propaganda e pe bani. Și agitația, așișderea. Avem enorm de mult agitprop, prea puțină informație și mai puțin discernământ mintal și moral. Școala românească scoate analfabeți pe bandă rulantă, dar nu analfabeți oarecare, ci din aceia care știu să recite că stau singuri lângă mort și era frig, bravo, foarte frumos! Așa că singura speranță rezonabilă la o viață mai bună e tot să câștigați la loteria vieții o Momuloaie, să luați calea Copenhagăi și să nu vă mai lege de natală nici firul de ață al gândului întâmplător.

Sau, hai, dacă nu vă place în Danemarca, măcar în Australia. Cangurii să trăiască! Fiindcă natala e moartă-n coteț și Nic Ușor Dan îi stă la căpătâi, rânjind tâmp, sincron cu Grindeanu-Hienă… În timp ce indispensabilul Bolojan, această izmană a politicii vlahe, reformează de ne ia mama dracului de neînregimentați.

Exit mobile version