În linie cu ceilalți miniștri montați de serviciile secrete la MAE, Bogdan Aurescu a dus diplomația românească în abisul irelevanței. De trei decenii, politica noastră externă ține România captivă în amatorism și dezinteres, ascunsă în neînsemnătate și prostie.
Sigur că există cîteva figuri de dans la vedere, impuse de aliații și partenerii noștri strategici. Acolo, Aurescu și Iohannis sînt tîrîți de ritual și de obligații, și forțați să-și bage capul în fotografia cu evenimente importante. Numai că aportul lor se rezumă la poză și la tăcere, recunoscute peste tot în lume drept coordonatele obișnuite ale politicii externe românești.
Cu Rusia plutind fatal asupra flancului estic, România rămîne mută și ratează ocazie după ocazie, fără să înțeleagă, așa cum înțeleg celelalte state expuse, că se pot obține avantaje strategice, politice și militare din acest război al nervilor.
Cumva, Aurescu a simțit că la MAE se freacă menta prea vizibil și a ținut să alunge suspiciunea de stat degeaba. Așa că a dat publicității un fel de raport de activitate pe 2021. Se cheamă „Acțiunea MAE în cifre“, cuvîntul „cifre“ fiind scris cu roșu. Iar „cifrele“ vorbesc de la sine. Aurescu a făcut vizite externe în Moldova, Iordania, Slovenia, Ungaria, Azerbaidjan, Georgia, Italia și, aproape de necrezut, în SUA. Tot pe durata anului 2021, ministrul de Externe al României s-a întîlnit și a avut discuții cu omologii lui din Kîrgîzstan, Niger, Egipt, Maldive, Qatar, Kazahstan, Pakistan, Armenia, Vietnam, Republica Capului Vrede, Republica Democrată Principe și Sao Tome, Serbia și Liban. E bine de știut că România a strîns relațiile cu forțele diplomatice ale planetei și, după ce am aflat lucrul ăsta, parcă ne-am mai liniștit.