► Discret, în timp ce ţara o ardea în jurul sfintelor grătare tradiţionale de 1 Mai, s-a dus în paradisul celor ce muncesc Triţă Făniţă, cel mai mare negustor de grîu pe care l-a avut România pe vremea lui Ceauşescu, pe vremea lui Stolojan (sînt perioade cînd cei doi s-au şi suprapus, spre binele lui Triţă), pe vremea lui Văcăroiu şi pe vremea lui Ciorbea sau Vasile. Pe vremea lui Năstase n-au prea mai mers lucrurile, dar aici rîca era mai veche, de pe vremea cînd Năstase avea socru ministru al Agriculturii.
După ce a sponsorizat PD-ul, PDAR-ul şi PSD-ul, Triţă Făniţă trecuse la lucruri mai mici, cum ar fi sponsorizarea indivizilor, partidele devenind prea costisitoare pentru forţele lui. Ultimul sponsorizat al lui Triţă Făniţă a fost, prin intermediul soţiei, Mircea „dragostea lui însuşi“ Geoană, căruia Mihaela îi aducea acasă, lunar, cîte 20.000 de lei pe post de salariu de la o firmă de-a familiei lui Triţă Făniţă. Păcat că Geoană n-a ajuns nici măcar premier, dacă nu preşedinte, căci poate am fi aflat mai multe detalii din dosarul „Mătuşul Triţă“, un soi de variantă mai coioasă a „mătuşii Tamara“.
► Primăria sectorului 3 din Bucureşti a finalizat licitaţia pentru un împrumut bancar de 100.826.114,81 lei. Am mai scris noi despre investiţiile primarului Liviu Negoiţă, care se fac în principal pe datorie, dar contractul încă nu fusese atribuit. Acum, însă, putem anunţa fericita cîştigătoare: BCR.
Motivele pentru care s-a apelat la împrumut bancar şi nu la fondurile europene ar fi mai multe: Comisia Europeană este extrem de supărată pe modul fraudulos în care se cheltuieşte banul public în sectorul 3, atrăgînd atenţia asupra unui contract cu licitaţie grăbită şi mînărită; pentru fondurile europene trebuie să munceşti zdravăn la documentaţie şi, mai apoi, la realizarea proiectului; fondurile europene sînt mult mai bine supravegheate decît cele de la bugetul local; fondurilor europene nu poţi să le ceri comision din dobînda pe care o ai de plătit, căci fondurile europene sînt, în general, nerambursabile. Acum, totuşi, să-l înţelegem şi pe Liviu Negoiţă: ce rost ar avea să mai candideze pentru un mandat, dacă nu şi-ar aranja încă de pe acum oalele de smîntînit?