Invitat luni seară, în calitate de pensionar excentric,
în emisiunea lui Sorin Avram, de la TVR 1, Traian Băsescu ne-a spus foarte clar – iar ăsta este unul dintre puținele lucruri pe care fostul președinte le-a spus la o emisiune în care realizatorul a stat practic în genunchi – că el nu și-a gestionat niciodată campaniile electorale. Că nu s-a ocupat niciodată de finanțarea campaniilor lui. După câteva minute de la această declarație – e drept că era și târziu, adică după ora 21 chiar nu mai poți să-l ții responsabil pe fostul președinte pentru ce afirmă –, același domn Băsescu ne spune că o campanie prezidențială înseamnă 15-20 de milioane de euro. Apare, logic, întrebarea de unde știe președintele cât costă o campanie pentru funcția de președinte. Adică i-au spus ăia care i-au făcut campaniile în 2004 și 2009 cât a costat? ”Șefule, vezi că ne-am ocupat noi, nu sunt probleme, a făcut 17 milioane!” Sau președintele a citit undeva cât costă o astfel de campanie?
Auzind asta, mi-am adus aminte de campania din 2009 a președintelui Traian Băsescu.
Ce făceau toți cei acuzați acum în dosarul Microsoft
și-n multe alte dosare? Erau strânși ciorchine în jurul lui Traian Băsescu. S-a ocupat vreunul dintre ei de campania președintelui? Nu putem spune asta, desigur, pentru că nu avem dovezi. Dar există dovezi clare că Traian Băsescu a fost prost informat că o campanie prezidențială – de fapt, nu, reformulez, campania lui prezidențială – a costat doar 15-20 de milioane de euro.
Zilele trecute, mergând spre casă, văd pe o stradă un tip căutând într-o pubelă. Este o ocupație de bază a unor oameni sărmani, în cartierul din Ploiești în care locuiesc. Pubelele scoase în ziua în care trec lucrătorii de la salubritate sunt scotocite de oameni săraci. Îmi atrage atenția geaca personajului. Neagră, cu portocaliu. Vă mai amintiți gecile negre, cu portocaliu, pe care scria Traian Băsescu? La mine-n cartier, toți sărmanii poartă iarna, din 2009 încoace, astfel de geci. Oameni din fostul PDL susțin că în 2009 s-au distribuit, la nivel național, un milion de astfel de geci. Adică o valoare mult mai mare decât a dat Năstase pe materialele promoționale pentru care a și fost condamnat. Dar nu asta e important. Important e de unde au venit acești bani, pentru că, dacă e să ne luăm după recentele mărturii ale lui Gabriel Sandu, banii s-au dat la negru la partid. Deci putem întreba legitim: dacă s-au dat la negru la partid, iar asta reiese clar din dezvăluirile procurorilor privind sumele încasate doar de Elena Udrea, s-au dat la negru și la campaniile electorale susținute de PDL?
Ei bine, nu toți banii s-au dat la negru,
pentru că mai exista un circuit care poate fi lesne verificat: în cazul unor firme de partid, banii pentru materialele ”promoționale” erau plătiți direct din firmă. Adică firma câștiga o licitație, era plătită, iar din banii încasați de la stat, pe lucrări supraevaluate, se plăteau facturile pentru materiale de campanie. Culmea e că în aceste cazuri, arhicunoscute la nivelul procurorilor, pentru că ele au fost descrise de neacoperiții din presa vremii, nu s-a întâmplat niciodată nimic. Se va întâmpla acum? Sau oamenii care ar pica sunt protejați la rândul lor de cineva? Rămâne să vedem.
Revenind, surse din PDL susțin (și doamnul Blejnar ar putea să spună ceva în acest caz, cică știe) că gecile au fost descărcate în portul Constanța, de unde au plecat către filiale, fără a fi înregistrate undeva și fără a se plăti deci TVA. Adică nu există facturi, dar există un milion de geci distribuite de partid. La un preț de 10 euro pe geacă, asta înseamnă zece milioane de euro, afacere la care statul român nu a luat nimic, pentru că nu s-a plătit TVA. Chestiune care nu l-a deranjat pe statul de drept niciodată, deși e foarte ușor de demonstrat hoția asta, chiar și acum, la mai bine de cinci ani de la evenimente. Ba chiar e mai ușor de demonstrat acum.
De-aia întreb: va fi Băse, pentru noi, Adrian Năstase doi?
Că demonstrația privind beneficiile avute de președinte de pe urma unor acțiuni electorale care au implicat mulți, foarte mulți bani negri, de care, iată, se dovedește că cei mai apropiați oameni ai lui știau, se poate face după o anchetă care n-are cum să dureze mai mult de trei zile.
Astăzi am pus întrebările. Mărturiile celor implicați în campania din 2009, precum și datele obținute de la firmele care au plătit, benevol sau obligate, materialele electorale împrăștiate în campania președintelui, vor demonstra în curând cum au stat exact lucrurile în campania electorală a lui Traian Băsescu. Și vor mai demonstra și dacă toate acele șpăgi care zbuaru pe deasupra capului președintelui, de la șpăguitori la șpăguiții colaboratori de bază ai cârmaciului, l-au lovit peste față și pe fostul președinte, care zilele astea nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.
Şi ca să nu încheiem într-o notă tristă – ar fi urât ca, după un premier, să avem și un președinte condamnat pentru ce-a făcut în campania electorală –, să mai observăm că, după ce Elena a dus degetul la nas, Băsescu a dat de la PMP o declarație că o susține. După ce n-a mai dus degetul la nas, președintele a ieșit disperat la televiziunea publică, să spună că nu are nici o treabă cu ale lui campanii electorale. Așadar, vorba cântecului: toarnă, toarnă, toarnă, Leanțo, toarnă!