Noi, ca popor de vânători cu tradiție multimilenară, nu vom crea niciodată dileme urșilor din bancuri. După ce vom fi folosit toate gloanețle, toate rachetuțele, avionașele, drujbele și topoarele pentru a rade pădurile țării (ceea ce am făcut deja) în speranța că-l vom extermina, ursul, care ne-a mai sodomizat de câteva ori anterior, ne va veni zâmbitor din spate și, punându-și galeș laba pe umărul nostru, nu va ezita: „Băi, voi sunteți și proști, și vă și place!“. Căci ăsta este adevărul: și suntem, și ne și place.
România are, în acest moment, o datorie publică enormă, aproape dublă față de sfârșitul anului 2019. Din noiembrie 2019 până astăzi am reușit să ajungem de la 35% din PIB datorie la peste 50% din PIB. Umflarea artificială a PIB face să pară că stăm oarecum bine, dar, în realitate, datoria chiar s-a dublat în doar cinci ani. Ceea ce spune ceva despre noi. Între 2019 și 2024 am reușit să dublăm datoria pe care reușiserăm să o facem în 29 de ani, din 1990 până în 2019. E ceva, trebuie să recunoaștem.
Marcel Ciolacu trebuie să plece la Bruxelles miercuri și joi, pentru a negocia revenirea României la un deficit bugetar de doar 3% pe an. UE ține morțiș să ne încadrăm în acest prag. Au înțeles oamenii, a fost greu, a fost pandemie, am avut niște premieri cretini, inclusiv Cîțu. Dar nu putem să ne scoatem cu Cîțu la infinit, trebuie să revenim la deficitul maxim impus de acordurile pe care le-am semnat. UE vrea ca asta să se întâmple în cinci ani, noi am vrea să o facem în șapte ani. Doar că nu depinde totul doar de noi, așa cum nu depinde nici măcar de UE. Undeva, ochiul mereu atent a Fratelui Mare veghează. Iar Fratele Mare are alte planuri pentru noi.
Noi îi spunem Fratelui Mare și partener strategic. Avem mai mulți din ăștia, parteneri strategici, cu care ne-am luat prin semnarea de parteneriate strategice. Dar Partenerul – cu, desigur, P mare – este unul singur și locuiește peste Ocean. Partenerul, Fratele, ne sare în ajutor și ne ajută el cu deficitul. În sensul că ne dă o mână de ajutor ca să-l majorăm.
Atunci când am dat gratis Ucrainei un sistem Patriot din cele două operaționale pe care le aveam, ni s-a spus că se negociază puternic să primim ceva la schimb. Am primit. Am primit dreptul de a împrumuta de la SUA patru miliarde de dolari la o dobândă de 4,62% pe an (plus o marjă nespecificată, care poate duce dobânda la 6-7%) și dreptul de a ne împrumuta de pe piața externă încă opt miliarde de dolari, la dobânzile normale practicate pentru România, dar cu garanția Guvernului SUA.
Băi, e frumos, e înălțător, este un ajutor adevărat. Împrumutăm banii ăștia pe 12 ani, cu dobânzi mai bune decât obținem în momentul ăsta, și mai rostogolim din împrumuturile anterioare. Nope, țeapă. Banii ăștia, 12 miliarde de dolari, vor fi împrumutați doar pentru a cumpăra armament din Statele Unite ale Americii. Numai și numai pentru asta ni se acordă aceste împrumuturi: pentru a cumpăra arme și numai arme produse de către SUA. Ce economie de piață liberă, ce concurență, ce alegere a utilării armatei române în funcție de nevoile reale ale acesteia? Bullshit. Vom cumpăra nu ce arme avem nevoie, ci ce arme ne spun americanii că avem nevoie, pentru că ei ne împrumută banii.
Nu, nu, nu suntem proști. Suntem cei mai proști. Și ce ne mai placeee…