Caţavencii

Etica și estetica unui chef cu muci la Cotroceni

Nu poți să-i ceri omului să fie altfel decît e. Dar cînd îl vezi că mai și scapă caii, de se face de panaramă, te încearcă o stinghereală că-l cunoști. Și o perplexitate că omul care nu mai e în stare să se înfrîneze e de zece ani președintele țării tale.

Cred că și pereții de la Cotroceni s-au simțit rușinați de paranghelia în care a transformat Traian Băsescu sărbătorirea Zilei Naționale. După un discurs arțăgos de uncheaș de cartier, ieșit pe balcon în pijama să-și pună vecinii la respect (Dați, bă, muzica mai încet și duceți-vă dreacului cu grătarele voastre!), Băsescu a tras un chef de-a-n picioarelea, în sala marilor ceremonii de la palat, acompaniat la hăhăieli și la strigăte bahice prin mulțime de amici senceri și țățace care au uitat unde se află și s-au dat în stambă ca la o beție pe gratis, la geamuri-multe. Vino, bă, Liviule, să ne facem o poză, să te dea afară ăia din PSD! Unde-i gineri-miu, că nu-l mai văd? Cea mai tare însă a fost scena cu Andreea Pora, căreia i-a zis că face parte dintre băsiștii macoveiști, extremiști, de n-ai ce face cu ei, și că e reprezentanta băsismului prostesc.

Cînd te pregătești să te ușchești de la Cotroceni, ca să rămînem în tonul dat de președintele țării, nu-ți ștergi mucii cu eșarfa invitatelor. Iar invitata care o pățește nu recunoaște de-abia după aceea că prezidențiala gazdă a ofensat-o, ci i-o zice pe loc „mitocanului”, dacă nici unul dintre bărbații din jur nu sare în apărarea ei. Dar dacă și după ce Băsescu te-a făcut de doi firfirici, continui să susții că e un politician puternic, nu echivalentul unui bătrîn fante de mahala, care a ajuns politician ca o slugă mică, apoi a ajuns arendaș la Transporturi, staroste al Bucureștiului și, de zece ani, rege al Curții Miracolelor, îți meriți ofensa.

La plecarea de la Cotroceni, palatul pe care l-a transformat la 1 Decembrie într-o cîrciumă de cartier, Băsescu i-a arătat mușchii tremurători unei femei care i-a iertat mîrlănia, în timp ce căuta din priviri un nou Petrică Roman căruia să-i spună, lăcrimos ca pe vremuri: Ești cel mai bun!

Exit mobile version