Jurnalul lui Gheorghe Mărmureanu
10 martie – Gata, am o predicţie care n-are cum să nu-mi iasă. Mâine o să se împlinească un an de la cutremurul devastator din Japonia. Desigur, lumea o să mă întrebe de ce nu am venit mai din timp cu predicţia asta. Adevărul e că nu poţi să prezici comemorarea unui seism decât cu maximum o zi înainte ca această comemorare să se producă. Altfel, devii ridicol, pentru că e prea devreme ca să te agiţi.
11 martie – E incredibil cât de rapid au reuşit japonezii să-şi reconstruiască ţara! A trecut abia un an şi nici nu se cunoaşte că i-a lovit cutremurul. În Japonia rişti să fii luat drept nebun nu doar când anunţi că va avea loc o catastrofă naturală devastatoare, ci şi atunci când le spui că aceasta s-a produs. La un an după aceea, nu mai crede nimeni că ţara a fost la un moment dat o ruină.
12 martie – Am văzut nişte imagini şocante din Tokyo. Am impresia că japonezii ăia sunt puţin inconştienţi. O grămadă de instituţii de-ale lor au bulină roşie la intrare şi nimeni nu face nimic. Din câte văd, şi ambasadele lor din străinătate au aceeaşi problemă. Am un sfat pentru cine răspunde la ei de siguranţa clădirilor: în caz de cutremur, să meargă sub masă sau sub tocul uşii ca să-şi facă seppuku. Nu de alta, dar mulţi îşi fac seppuku în timp ce aleargă pe scări, ceea ce e o mare prostie.
Jurnalul împăratului Akihito
9 martie 2012 – A trecut un an de la cutremurul de acum un an. Cum trece vremea… Parcă ieri ne confruntam cu seisme, valuri uriaşe şi o centrală nucleară pe cale să explodeze, iar acum, uite, am revenit la normal: facem din nou roboţi care or să cucerească lumea, desene animate manga şi pornografie bizară cu caracatiţe. Mi-ar plăcea să recitesc ce am scris în jurnal în zilele acelea, dar m-a pus dracul să scriu în japoneză şi nu înţeleg nimic.
10 martie 2012 – Îmi aduc aminte perfect ziua cutremurului. Tocmai terminasem de citit Shogun şi mă pregăteam să-mi fac seppuku-ul de seară cînd am fost informat că radarele au descoperit ceva mare care vine spre noi. Am sperat mult timp să fie vorba de Godzilla, sau măcar de Oana Roman, care iar se scaldă în jurul coastelor atrasă de bancurile de peşti, dar n-a fost aşa.
12 martie 2012 – Am ieşit astăzi în grădină, la umbra unui bonsai, ca să mănînc o japoneză alături de prinţii Mitsubishi, Honda Civic şi Panasonic. Mi-au povestit despre prietenii lor din România, care spun că ţara lor nu şi-a revenit nici acum după cutremurul din Japonia. Ce dramă, n-am mai putut să mănînc peşte crud toată ziua din cauza asta.
14 martie 2012 – Mă tem că Japonia n-o să mai ajungă niciodată la bogăţia şi dezvoltarea ştiinţifică de altădată. Uite, chiar în momentul ăsta nu depăşim Europa şi SUA decît de 20 de ori.