Pentru serialul de săptămîna asta, ne aflăm în orășelul Eureka, o locație ultrasecretă a guvernului federal american în care toți locuitorii sînt savanți cu IQ 160 angajați la Global Dynamics. Adică, într-un fel de Cernavodă american, cu diferența că GD nu e o centrală atomo-electrică cu două reactoare obosite, ci un imens laborator de cercetări organizat ca o bază militară în care, cică, s-ar fi proiectat toate descoperirile științifice din ultimii 50 de ani. Desigur, din peisaj nu putea lipsi un departament enigmatic: Section 5, în care se află Grozăvia Grozăviilor, Artefactul, Entitatea. Nu vă spune nimic? E din aceeași scenă cu OZN-urile, extratereștrii, Roswell, Aria 51; mă rog, știți piesa…
În orășelul ăsta plin de mistere, în care tot timpul apar personaje din exterior (deși, cum spuneam, locația e ultrasecretă, superpăzită, extracamuflată), se întîmplă săptămînal tot felul de chestii ciudate. Și asta pentru că gașca de genii excentrice testează acasă prototipurile a tot felul de gadget-uri high tech dezvoltate la serviciu, folosindu-le iresponsabil prin curte sau experimentînd îmbunătățiri în garaj. Previzibil, maeștrii teoriilor cuantice care se joacă de-a spațiul și timpul la micul dejun, dar care, scoși din laborator, își prind urechile în expresor și se frig cu cafeaua fierbinte, provoacă mereu cîte o criză care amenință nu numai comunitatea locală, ci și întreaga planetă.
În ipoteza acestor situații de viață și de moarte, se dă un personaj principal, șeriful Jack Carter, care locuiește în SARAH (Self Actuated Residential Automated Habitat) – o casă-buncăr vorbitoare, și care rezolvă prompt cazurile astea de accidente sau de folosire abuzivă a supertehnologiei despre care se presupune că habar n-avea pînă atunci. Pe lîngă activitatea zilnică de reparat erori științifice a eroului nostru, mai avem o relație tumultoasă tată-fiică, marcată de dificultățile specifice vîrstei, cu rebela adolescentă Zoe și o idilă romanțată cu directorul GD, apetisanta mulatră Allison Blake.
Despre scenariul neglijent, fără prea multe idei și concepte proaspete, dar cu aceleași stereotipuri reciclate, teorii necredibile debitate pe nemestecate și intrigi abandonate, nu mai e nimic de spus. Fiecare episod curge monoton, după aceeași rețetă: ceva e stricat/furat/pierdut sau funcționează anormal, se randează rapid cîteva efecte CGI, șeriful ajută echipa de specialiști să găsească soluția, totul se rezolvă, happy-end.
Deși difuzat lunea, Eureka nu e decît un serial tîmpițel de duminică în stilul anii '80, pentru întreaga familie, și singurul său merit e că n-are pretenția de a fi mai mult decît atît. Dacă-ți poți pune creierul în cui pentru 40 de minute, alocîndu-le acestei combinații de farsă SF cu probleme de fizică și logică, sitcom cu poante ușurele și serial polițist cu investigații predictibile, s-ar putea să te amuze nițel stupizeniile din Eureka. Dar, la final, nu vei putea scăpa de senzația vinovată că ai pierdut timpul.
Difuzare: Syfy, în derulare curentă sezonul 4; luni, 19 septembrie, episodul 20 (ultimul al sezonului): "One Giant Leap"