Orice polemică, orice dezbatere ar trebui să aibă o regulă de bază: atunci când intervii cu argumentele tale, încearcă să scoți în evidență cât mai bine și mai onest natura tensiunii, a neînțelegerii. Nu-i de ajuns să spui că X greșește. Pentru ca problema să fie mai clară, trebuie să explici, cu bună credință, și de ce X crede că are dreptate și care-i motivul pentru care oamenii ca el se plasează de acea parte a dezbaterii. Evident, nu-i ușor. Însă în lipsa unei asemenea reguli, polemica se transformă într-un schimb de înjurături sau ajunge să se poarte pe două fronturi, fiecare tabără împotriva unui om de paie.
I-ar fi fost utilă regula asta lui Traian Ungureanu, atunci când a scris despre refugiați și despre agresiunile sexuale din noaptea de Revelion de la Köln. Ca specie literară, textul lui se încadrează în ceea ce englezii ar numi cringe. Adică îți stârnește senzația aia ușor incomodă în care ți-e rușine de rușinea celui care l-a scris. Dacă tot nu-i clar ce înseamnă cringe, titlul textului o să vă lămurească imediat: ”Europa, vreau să te f…!”. Pentru că e vorba de agresiuni sexuale, v-ați prins?
Pe alocuri, pare că textul lui TRU e o parodie, că și-a imaginat un personaj în genul lui Borat și a scris un articol de opinie din perspectiva lui. ”Curînd, intră pe rol legalizarea căsătoriilor homosexuale. Încă o șansă să dovedim că sprijinim progresul”, scrie ironic Traian Ungureanu spre final, cu aerul că au intrat prin efracție doi homosexuali la el în casă și, dacă se căsătoresc, nu vor mai pleca niciodată de acolo. De când căsătoria între homosexuali e treaba heterosexualilor? Sau a altor homosexuali decât cei care vor să se căsătorească? Înțeleg că TRU are o vârstă și nu vrea, poate, ca lumea în care a crescut să se schimbe, dar nu putem ține oamenii în lanțuri strict din motive estetice.
Apoi, mai e felul în care vede problema agresiunilor sexuale din noaptea de Revelion. Pentru el, e încă un argument în favoarea ideii că nu trebuia să-i primim pe refugiați de la bun început. În plus, acuză o blocadă informațională apropo de cazurile din Köln fără să-și dea seama că are două mari probleme: 1) putem vorbi cel mult de o stângăcie, nu de cenzură, deoarece informațiile au fost amplu discutate; și 2) nu face nici un efort să înțeleagă de ce agresiunile sexuale de la Köln sunt un subiect delicat, care trebuie tratat cu grijă, pe baza unor informații bine verificate, nu a unor zvonuri alarmiste. Pentru TRU, explicația pentru tot ce se întâmplă e simplă: puternicii Europei s-au vorbit între ei și au pus la cale o imensă conspirație care are un scop extrem de pervers: acela de a-i ajuta pe niște amărâți care fug de război. Ca și cum asta ar fi ceva natural din punct de vedere politic. Pentru Ungureanu, de-a lungul istoriei, numai asta s-a întâmplat: cei puternici s-au adunat laolaltă ca să-i ajute pe cei slabi și lipsiți de apărare.
E adevărat, atunci când mulți oameni cu care nu ești de acord acționează la unison, pare că s-au vorbit între ei. Doar că explicația poate să fie alta. De exemplu, poate că ei înțeleg mai bine fibra morală a Occidentului. Poate că cetățeanul german sau austriac care îi aștepta pe refugiați cu alimente și haine la Viena sau la München înțelege că umanismul care i-a adus la nivelul de prosperitate de acum e incompatibil cu respingerea unor oameni care fug de război. Nu știu dacă Traian Ungureanu înțelege în mod greșit criza refugiaților în stilul lui propriu. Pare să fie mai degrabă o chestie specifică est-europenilor. Când ai crescut într-un stat totalitar, incluziunea străinilor e ultima ta grijă. Oricum, e straniu cum cei mai vehemenți opozanți ai refugiaților sunt cei care au trăit în societăți omogene, fără imigranți. E un amănunt cumva îmbucurător.
21 de vizualizări
Guiț-cam atât a reușit sa zică arătarea asta infecta de TRU.Bravo Dan-desi mi se pare ca ai fost mai blând decât era cazul cu TRU in articolul tau.