O operațiune neautorizată pe teritoriul altui stat presupune viol de suveranitate, agresiune militară, spionaj, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, răpire, ultraj, trecere frauduloasă a frontierei, subminare a tratatelor reciproce și, presupun, sustragere de la urmărirea penală. Astfel de lucruri se țin de obicei încuiate în seifuri decenii la rînd, dacă nu cumva se îngroapă cu tot cu martori. Dar, după cum rezultă din vorbele președintelui Băsescu, România e genul de stat idiot, care își povestește în public operațiunile secrete. Celălalt stat, cel care îl deținea pe Omar Hayssam, a aflat, cu ocazia asta, că arabul i-a fost sustras, chiar din gura făptuitorului. La cîteva minute de la anunț, miniștrii de Interne, de Apărare, șefii penitenciarelor și șefii serviciilor secrete din statul victimă au fost, probabil, arestați. Dacă e vorba despre Siria, țară aflată într-un crunt război intern, e de presupus că neglijența în serviciu se pedepsește cu Kalașnikovul. Poate jura cineva că declarația președintelui nostru n-a avut ca urmare mitralierea unor capi de familie sirieni, torturarea unor unchi cumsecade sau decapitarea unor fii iubitori? Să furi un infractor dintr-o pușcărie arabă e ca și cum i-ai fura turbanul lui Averroes. Ce se va întîmpla acum cu cetățenii români din Siria, cu colegii noștri acoperiți de la Politehnică și Medicină, cu soțiile din Vaslui și Tecuci ale studențimii siriene, neschimbate încă pe cămile? Ce se va întîmpla cu toți acești oameni nevinovați, aflați la discreția unei sfinte și legitime mînii musulmane, doar pentru că președintele Băsescu n-a găsit, vineri dimineață, ceva mai bun de băut? Ca să vă faceți o idee, gîndiți-vă cum ne-am simți noi, românii, aflînd că Gigi Becali a fost răpit de la Jilava de către Bashar Al Assad.
Dar poate că nimeni n-a fost îngropat, torturat, jignit sau pus să mulgă caprele. Poate că, pur și simplu, operațiunea de recuperare a lui Hayssam n-a fost "neautorizată", ci autorizată de-a binelea. Dacă asculți discursul premierului Ponta, observi că instituțiile cărora el le mulțumește pentru recuperarea teroristului sînt exact cele care au concurat la fuga lui. Și SIE, și SRI, și Internele, și Armata, și Justiția sînt părtașe la gloria eliberării lui Hayssam în 2005, fiecare cu aportul său infracțional specific. Nici de data asta n-a lipsit nimeni din preajma infractorului, chiar dacă acum vorbim de prinderea lui.
Omar Hayssam nu s-a întors în România dintr-un capriciu al Licuriciului Mare, și nici fiindcă l-au smuls din deșert beretele noastre portocalii. El a fost, cel mai probabil, tranzacționat ca un sac de mălai, pe telefonul roșu, de Traian și Bashar. În dezastrul umanitar din Siria, o viață prețuiește mai puțin ca o cartușieră, iar cu pielea unui ticălos bătrîn, fugar și sărac pe deasupra, nu izbutești să cumperi un ceai. Băsescu putea să dea în schimb orice, de la un avion cu ajutoare la o casetă cu ABBA din anii '80. SIE a preluat coletul din locul în care a fost livrat și, poate în acele închisori secrete despre care se zice că ne împînzesc patria, l-a antrenat pentru misiuni anti-PSD. A fost scos la tablă în locul unde talibanilor li s-au scos dinții și i s-a predat, pe îndelete, noul adevăr politic de la București. Scăpat din zarca SRI-ului și dus la Înalta Curte, Hayssam nu-și va mai aminti despre doctorul Yassin și despre Profesor, în schimb va vorbi pe nerăsuflate despre Năstase, Iliescu sau Hrebenciuc. Nu e rău nici așa, dar e clar că, pentru a afla restul amănuntelor, trebuie să așteptăm organizarea anumitor funeralii naționale.
Pînă la urmă nici nu contează din ce țară a venit Omar, fiindcă prețul lui era același în tot ținutul dunelor. Cît despre taxele vamale, ele nu sînt o piedică serioasă pentru un fost marinar contrabandist. Morala acestei povești e că Băsescu a început să streseze și alte popoare. În interiorul țării folosește, e drept, tot vechile lui petarde de fabricație românească, dar acum, din plictiseală, a apelat la un fitil de import.