După ce licuriciul cel mare de la care tot sugea preşedintele a cerut extrădarea „teroristului“ Aurel Frăţilă în 2006 şi a luat-o peste botic, pe motiv de lipsă de probe, aceleaşi probe au devenit mai mult decît suficiente în 2013, astfel încît importatorul şi exportatorul de componente aviatice a devenit candidat aproape sigur la întemniţare fără proces în cuştile de la Guantanamo.
Diferenţa dintre 2013 şi 2006 e că, acum şapte ani, Aurel Frăţilă beneficia de oarecare protecţie din partea generalului Marcel Opriş, de la STS, prin intermediul asociatului său Octavian Dumitru Nicolau, iar astăzi, tot relaţiile lui Nicolau îl transformă în ţintă. Căci nu cele cîteva giroscoape ce urmau a fi trimise spre Iran îi interesează pe românii extrădători, ci mult mai preţioase ar fi informaţiile ce ar putea fi obţinute cu metode specifice de către anchetatorii de la Guantanamo despre legăturile cu Nicolae Badea, finanţatorul UNPR-ist Tiberiu Urdăreanu sau un tînăr patron de televiziune intrat recent în Parlament. Ce-o fi, om vedea în curînd pe B1 TV.
Publicat în Cațavencii, nr. 3 (81) 2013
