Sorin Blejnar, fostul șef extrem de obraznic al ANAF, are o importantă contribuție la distrugerea Realitatea TV și, în general, a trustului Realitatea-Cațavencu. Controalele trimise de el zi de zi, dar realmente zi de zi, aproape că blocaseră activitatea departamentului financiar-contabil. Amenzile dictate de el, procesele în care a târât trustul media au dus, încet-încet, la dispariția acestuia. Să nu ocolim nici managementul, care a avut rolul său, dar să-i dăm Blejnarului ce-i al Blejnarului. A încercat același lucru cu trustul Intact, dar acolo nu i-a reușit, patronul celor de la Antene fiind, zilele alea, în libertate. Acolo unde n-a reușit direct cu trustul, a atacat la ziariști, cocoșându-i cu poveri fiscale imaginare. Deocamdată acțiunea lui s-a lovit de nu-ul instanței, dar Blejnar pare sigur că el va avea, în final, câștig de cauză.
În condițiile astea, să inviți călăul în studioul victimei, numindu-l “om al zilei la Realitatea TV” și “profesor în lupta cu evaziunea”, este semnul unei mârșăvii de care puțini oameni sunt capabili. Unul dintre acești oameni este Silviu Mănăstire, celălalt este Cozmin Gușă. Amândoi își trăiesc acum ultimele zile de glorie la Realitatea, unul ca mare investigator, altul ca proprietar sau creditor principal.
Tertipurile lui Gușă, prin care acesta încercat să pună mâna pe Realitatea TV, au ajuns, conform instanței, într-un punct mort. Asemeni, probabil, lui Codruț Marta, fostul șef de cabinet al lui Sorin Blejnar. Deziluzia și mirosul de procurori îi unesc pe cei doi atât de tare, încât Cozmin Gușă ordonă promovarea agresivă a lui Blejnar pe postul care nu-i mai aparține, iar Silviu Mănăstire execută. Că-i pică și lui ceva la chestia asta, se prea poate, ciupeala și promovarea pe bani nefiindu-i străine unuia care a făcut parte din lotul “Gazeta” de la Cluj, până când a ales să devină doar martor, turnându-și partenerii procurorilor. Asistăm, se pare, la ultimele zvârcoliri ale unor oameni care n-aveau ce căuta într-o instituție media centrală și care, în aproape doi ani, au reușit să aducă Realitatea TV nu doar la niște rating-uri hilare, ci și la o cotă de încredere ce tinde spre zero. Servirea intereselor unor companii străine atât de teritoriul României, cât și de interesele populației acesteia, emisiunile de șantaj în care sunt atacați creditorii lui Gușă sau cei care n-au vrut să-i plătească lui Mănăstire au adus în București un gen de presă de care ne puteam lipsi. Un gen de presă pe care n-ar fi rău să-l vedem retrimis acolo de unde a venit. Cu tot cu practicanții săi, închinători întârziați la Blejnar, un om care a făcut presei aproape la fel de mult rău ca șpăgarii și analiștii închipuiți care o populează de ceva vreme.