Unde: Pe strada 11 iunie, la numărul 50 – de la Unirii, ții linia de tramvai care trece prin spatele Mitropoliei spre Parcul Carol pînă te întîlnești cu niște ziduri acoperite cu graffiti, undeva pe dreapta: e curtea în care sălășluiesc Fabrica și B52. Pentru Fabrica, intri pe ușa din stînga, aia care dă direct în bar. Încăperi spațioase, aerisite, iluminate discret, cu pereți din cărămidă intenționat finisați neglijent; te aștepți în orice moment să lovești cu capul vreo instalație spînzurată de tavan.
Cine: Activitatea în Fabrica se ține în schimburi (ziua – bistro, seara – club), dar pe tot parcursul programului e aici o atmosferă degajată, în care un colectiv format din funcționari aflați veșnic în pauza de cafea, studenți care n-au ajuns încă la cursuri și alte categorii de muncitori înalt calificați freacă, cu spor, menta din cocktail-uri. Spațiul interior imens are avantajele lui: pe lîngă faptul că ești scutit de fumul de furnal de prin alte părți, se găsește mai mereu un loc retras pentru o discuție privată, suficient de departe de celelalte mese pentru a rămîne confidențială, dar convenabil de aproape de alți consumatori, atît cît să n-aveți senzația de drojdieri care sug din sticlă într-o clădire părăsită.
Muzică: În timpul zilei, murmur continuu de voci pe fundal de muzică de radio; seara, muzică de cîrciumă premium. Pe scena din atelierul de la etaj, se forjează aproximativ săptămînal metale/nemetale în concertele trupelor de underground sau aboveground.
Ce/Cît: Cînd vin pe-aici, de obicei pilesc niște Ciuc nefiltrată, la draft (6 lei). Cei care vin cu echipa lucrează serios, la metru (zece shot-uri de tequila – 50 lei) sau la kilogram (berea la 0,5 l costă între 6 și 10 lei), pînă se fac strung. Pentru muncitorii flămînzi, în pauza de masă, la cantina Fabricii, meniul zilei e 18 lei.
WC: Banal, ca la orice altă întreprindere de profil. Vii, îți faci treaba, pleci.
Publicat în Cațavencii, nr. 5(83), 2013
