Cînd vede că nu-l bagă nimeni în seamă, tînărul om politic de la noi devine anxios și dă în mania persecuției. Dacă e la putere, ceea ce-l mai alină sînt funcțiile publice și bunurile rapid dobîndite, prin operațiuni de magie bugetară. Și cum și-a dobîndit funcțiile grației științei inefabile de a pupa în dos pe cine trebuie, vrea să i se aplice același tratament din partea celor care depind de el. Dacă ajunge în opoziție, tînărul om politic și-ar lăsa pantalonii în vine pe stradă, în semn de protest. Poate n-or fi toți așa, dar Eugen Tomac, președintele PMP-ului, le-ar putea da lecții celor care n-au învățat cum se răzbate în politică fără alt merit decît calitatea de protejat al cui trebuie, cînd trebuie.
Cînd era în Guvernul Boc și a supraviețuit în guvernul cu viață scurtă al lui MRU, ca responsabil cu românii de pretutindeni, Tomac era mai cunoscut sub numele de Copilul lui Băsescu decît sub cel cu care a fost înregistrat la Ismail, lîngă Odessa, cu 34 de ani în urmă. Același lucru i s-a întîmplat și mai tîrziu, la Cotroceni, cînd l-a băgat Băsescu în clocitoarea de cadre a viitorului PMP.
Dar dacă, în țară, nu-l știau decît Băsescu și Udrea, să te fi dus la Chișinău și să fi zis „Tomac!”, odată te înconjurau clienții lui din Republica Moldova și-ți ziceau “Să trăiți!”, închipuindu-și că ai venit cu o solie bănoasă din partea lui. Te binecuvîntau popii, în contul lui, și te întrebau smeriți cînd mai primesc un semn foșnitor din partea fratelui Eugen. Te pupau chioșcari de presă rugîndu-te să-i spui binefăcătorului lor de la București că-n el le era nădejdea, iar unei părți a pîrlitei intelectualități locale îi mai venea inima la loc auzindu-i numele.
Numai că, vai, copilul Tomac și-a săvîrșit binefacerile fără acte în regulă, prin abuz de funcție și falsuri, zice Parchetul General care l-a pus sub urmărire pe președintele PMP, pentru faptele sale de pe vremea cînd se ocupa de românii de pretutindeni.
Partea bună pentru Tomac, de pe urma acestei puneri sub urmărire, e că a reușit, în sfîrșit, să devină un caz, pomenit de agențiile de presă și de televiziunile de pe ambele maluri ale Prutului. Partea proastă e că, spre deosebire de Elena Udrea, predecesoarea lui la conducerea PMP-ului, care se bucura de notorietate cu mult înainte de a da ochii cu procurorii, notorietatea lui Tomac a crescut de cînd a ajuns politician urmărit penal. Primul însă care l-a lăsat din brațe a fost tatăl lui administrativ și politic, Băsescu. Întrebat ce părere are despre isprăvile penale ale protejatului său, Băsescu a trecut la un Niznai pravoslavnic, de parcă s-ar fi trezit în fața unui proces de recunoaștere a paternității unui copil care i-ar putea spîrcîi și mai mult imaginea găinățată de alți protejați ai săi, deși unde a trecut investiția lui prezidențială în Udrea, s-ar putea strecura și adopțiunea lui Tomac.