Fără bani, cultura e pustiu

• De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Asta, doar dacă ești Dumnezeu. Dar despre ce am putea vorbi taman în săptămîna Învierii? Pe Pămînt, regula e să iei și de la cei care n-au. Așa că încep cu o știre recentă: „La Ministerul Finanțelor se vor reduce 380 milioane de lei, la Transporturi – 400 de milioane de lei, la Economie – 10 milioane de lei, la Cultură – 2 milioane de lei“. Vorbim așadar de campania de reducere a cheltuielilor bugetare, pentru că guvernanții au descoperit că nu-s bani. Dar unde-s banii? Descoperisem cu uimire că bugetul pentru „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii“ însuma 48 de milioane, iar Festivalul „Enescu“, 60. Oricît de drag mi-ar fi festivalul (dar să nu mă credeți pe cuvînt, pentru că eu sînt un afon), nu pot să cred că un proiect de un an poate fi comparat cu unul de două săptămîni. La ce s-a văzut în Timișoara, la deschidere, suma e ridicolă. Ca să ții strocul ridicat, e musai să ai oameni și la pompa de bani. Așa că mă întreb: de la ce amărîți a tăiat Ministerul Culturii două milioane? Promit să fac săpături.

• Observam, în urmă cu cîteva zile, un fenomen nou în cultura scrisă: apariția accelerată de cărți beletristice ale autorilor români, consacrați și bugetari, numărul lor crescînd de la an la an. O simplă vizită pe site-urile editurilor importante ne dă măsura cît de cît aproximativă a realității. Sînt deja sute de titluri de proză de la începutul pandemiei, lucru care nu s-a mai întîmplat de decenii. Dar unde-i soare e și nor. Cei care nu acceptă că avem și noi ceva, un pic, și-n România au tăbărît pe micuța mea știre. Sînt prea mulți, sînt de căcat, vor să ia ceva la pensie, își plătesc cărțile și comentatorii. Pe principiul „ce nu citesc io nu există“.

• Am scris cîteva cuvințele, nu demult, despre UNITER și premiile aferente. Departe de mine să dau cep conflictului, sînt convins că nu știu o groază de dedesubturi, dar vin cu o veste bună și una mai așa. Juriul a trecut cu brio furcile caudine ale egalității de gen, astfel că, acum, e compus din patru femei și un bărbat, așa cum îi stă bine oricărui echilibru. Ca echilibrul să fie perfect, ar trebui ca rătăcitorul mascul să lase locul, ca-n tramvai, unei doamne… V-ați bășicat? Era o glumă. Cînd e vorba de competențe, sexul nu contează, poți să ai pe frunte trei perechi de boașe. Însă vine și partea a doua. Nominalizările au rămas aceleași, deci juriul e în poziția mezinului, căruia fratele, însărcinat cu împărțirea echitabilă a două mere, unul mare și unul mic, îi zice: „Ori mănînci mărul cel mic și viermănos, ori nu papi nimic“.

• Iulia Popovici povestește că, răscolind prin arhive, a dat de și mai multe rapoarte ale turnătorilor Securității. Nimeni nu scăpa, mai ales teatrele, care beneficiau (nu vă mirați) de deplasări în străinătate. Am rîs, ce-i drept, cînd am aflat că Ion Dichiseanu era turnat ca fiind gay și că avea mai multă valută decît diurna legală. Iar Dana Dogaru le cam trăgea la măsea, total neprincipial. De Al. Repan nu mai vorbesc, se știe. Nici de Angela Gheorghiu, că acolo Libertatea a dat știrea. Pe scurt, industria turnătoriei a funcționat din plin, pe bani bunicei. A fost, probabil, și cea mai extinsă, mai murdară industrie nefolositoare a trecutului. Și nu m-aș mira ca tocmai de la industria fricii să fi căzut regimul, cu mama și tata și fiu-su și toți căcănarii, Amin!

• Continuă distracția românească cu ChatGPT, care pare un soi de țăcănit vizionar și mitoman, dar foarte corect gramatical. Am aflat în săptălunile din urmă o seamă de lucruri interesante despre colegii mei, ba chiar și despre mine. E suficient să intri, să-ți dai numele și să întrebi cine ești și vei descoperi ori că ești o persoană excepțională, autor al unor memorabile capodopere despre care nu a aflat încă nimeni nimic, ori de-a dreptul mort. Ca să vă faceți o idee, vă dau un rezumat al vieții și operei lui Cosmin Perța. „Cosmin Perța este un artist și educator român care trăiește și lucrează în prezent în Statele Unite. […] Perța și-a expus și a interpretat opera la nivel internațional, inclusiv la Bienala de la Veneția, la Muzeul de Artă Modernă din New York și la Centrul Georges Pompidou din Paris. De asemenea, a lucrat […] la universități precum Stanford, UC Berkeley și Colegiul de Arte din California.“ Io zic că Dan Perjovschi are de ce să fie gelos.

• La sfîrșit, o știre mică din (pseudo)cultură. După cum știți, la simulările de clasa a VIII-a, de anul acesta, 20% din elevi nu au izbutit să dea minimum de răspunsuri corecte, pentru a trece de media 5. E, totuși, mult mai bine decît la matematică, unde 40% au rămas de căruță. Înainte de a ne smulge părul din cap (iar matematicienii, și ăla de pe piept sau de pe picioare), ar fi bine să deschidem nițel manualele și să tragem cu urechea la clase. Trebuie spus că jumătate din exemplele literare din manuale ar doborî, ca un somnifer, pe cel mai stoic critic literar, iar gramatica ar pune în încurcătură și membrii lingviști ai Facultății de Litere. Avem scriitori remarcabili – nu mulți, e drept –, dar nu tot ce au scris e și bun sau măcar digerabil. Or, în manuale s-au ales unele dintre cele mai plicticoase și absconse texte, puse parcă în dușmănie. Iar noi ne mirăm, domnule, de ce fug elevii de română ca dracu’ de tămîie.

5 vizualizări