Într-o zonă guvernată de alba-neagra şi de lozul în plic, politicienii noştri au dat-o pe ştiinţele exacte.
Opoziţia şi-a fixat deja în insectar şi gîza care va guverna România de la toamnă, şi gîndacul care va fi înfipt în fotoliul prezidenţial peste doi ani.
Puterea n-are nici ea îndoieli: stafilococul auriu din eprubeta utecistă, programat să-l înlocuiască pe Traian Băsescu, induce în organismul românilor un aşa entuziasm, încît pacienţii bolnavi de MRU vor da năvală la urne, întocmai cum se îmbulzeau înainte de ’89 împătimiţii de cafea la nechezol.
Liderii pedelişti se prefac a nu pricepe diferenţa dintre marinarul ce s-a nutrit dintr-o golănie naturală, producătoare de lipici cu masele populare, şi utecistul frigid şi narcisiac, ce n-are nici vocaţie de edecar, nici muşchii la purtător, capabili să tragă şlepul eşuat pe uscat al PDL-ului.
Pe aceste meleaguri, unde planurile croite cu seninătate şi voie bună „din cuţite şi pahară“ aveau hazul lor tocmai fiindcă regină era relativitatea, care-şi alegea viitorul ca prinţ consort, cochetînd cu prezentul pe sub masă, lucrurile încep să meargă anapoda, fiindcă prezentul e lamentabil, iar viitorul e tot ăla mic şi negru, cu tată necunoscut şi mamă beţivă.